Versuri corectate și adnotate
Sunt un moștenitor de vechi petițiiCe în trecuturi faste se citeauCu mintea dezgolită de ambițiiPur personale… și-altruism îmi răspundeau.M-aștern și-acum, ades, din când în cândÎn „manu”scris – un anacronic caligrafic –Sperând să pot fi pipăit, nu numai gând;Nu doar o adresă de e-mail, un demografic!.Cred încă, cum în Dumnezeu, că rugăminteaDe-i sinceră, ce-o am de … Citește mai mult
O, ce nalt naufragiu!Singura luntreare vâsle de pene.
Stimați cititori poetul nu se scrie nicicu liniuță de unire nici de despărțirePoetul se învață pe de rostnașterea poezia moarteapardonposteritateaRestu-s cuvintePoezia începe de mâineDacă nu v-ați luat hrană recePuteți folosi elegiile lui RilkeDe îmbrăcat vă dezbracă poezia lui Emil BrumaruDupă Eminescuurmeazăbazarul.Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Pânze pe Nil,păsări fără grai, cu-o aripăcare-și caută-n liniște perechea,pipăind pe absența ceruluiun trup de efeb înmărmurit;scriind cu cerneală invizibilă prin albastruun strigăt disperat.
Cu mâna pe un cactus (o pre-biblie)Marele inchizitor jură (ceva)..În vreme ce scrie (oricând)Dostoievski (Fiodor Mihailovici firește)Suflă-răsuflă peste fila deHârtie- (a) caligrafieApăsând ușor (vede-se) mânaCelui ce jură – pesteGhimpii pre-bibliei apăsând-o.(Mie unuiaMereu mi s-a părut convingătoareMărunt-mărunțica-nrourare de hemoglobină).20. VI. 2005
Deci, nu-l știți pe cocostârcul Ix,care vine zilnic și la fixca să plece, mai apoi, spre seară,pe poteca verde de la moară,să revină-a doua zi, din nou,ca și când ne-ar oferi cadoupropria persoană păpălugă,care clămpăne și-ndrugă?Nu-l știți, deci, pe domnul cocostârc,trăitor prin papură, prin smârc,care, după masă, fix la cinci,în șosete roz, fără opinci,se oprește … Citește mai mult
Să prefac totul în amintiri,fotografii și scrisori,să mă zgârie caligrafia ta subțireși râsul tău să mă întâmpine fixdin odăi, din păduri,și vocea ta, cântând un cântecstrivit pe o panglică,și toate acestea să-ncapăîntr-o cutie pătrată?