Călătorie spirituală – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - La Steaua Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Imaginați-vă o altă boltă
a cerului, numai de negru;
nicio sclipire de revoltă
în smoala-ntinsă pe de-a întregu.
Pe-un cer lugubru mortuar,
fără oceli pe sfera cavă,
ar fi cum ziarul doar tipar;
ar fi fără busolă.. o navă.
De singuri ne-am găsi-n afund,
în hău am fi înmormântaţi;
ne-am plânge veşnicul „profund”..
Am fi toţi orbi, exorcizaţi.
Mi-agăţ retina de un punct;
nici nu-l văd bine la culoare,
e-un led.. Îi cer dintr-un străfund
iubire să-mi dea alinare!.
Pe raza dintre noi-n eter
e-o dâră de lumină fină;
sunt trup şi suflet pasager..
sunt călător în car-lumină.
Nici nu am timp să obosesc,
sunt doar plecat şi-am şi ajuns.
Nu mai am corp să desluşesc;
de mă atingi pot fi pătruns.
Am miliard de ani lumină;
doar într-o clipă i-am parcurs!
Nu-s pe-o planetă, îs ca o albină
în fagure cu roiul scurs..
Devin un gaz, un fir de praf,
sunt fericit, sunt demiurg!
mă-nvârt, sunt con de fonograf;
într-un vârtej tot cresc, mă strâng..
Mai am rezervă un boson
ce mi-am trimis în altă stea.
Acolo mă voi face om!..
V-aştept! Va fi planeta mea!

Dimitrie Stelaru - Cetățile Albe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cetățile albe, cetățile îndepărtate, numai bănuite,
De unde nimeni n-a coborât, nimeni niciodată.
În spațiul lor e inima mea,
În țara lor rătăcește noaptea mea,
Rămân între voi, cei din jur, dar sunt plecat;
Cineva din mine e întruna plecat
și nu se va mai întoarce.
Cetățile albe sunt peste munții albi,
Peste nourii albi, unde sunt?
Focul le înfioară, le încercuiește –
Sunt singure în străluminarea lor
Și eterne.
Dacă mai atârn de pământ și caut
Printre ruini, sunt numai atât?
Ochii prăfuiți au rămas cu voi
Dar ochii adevărați au fugit.
Nu întrebați de cetățile albe
Porțile lor se deschid o singură dată
Și armonia străbate flăcările.

Lucian Blaga - Pelerinii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pelerini prin Indii sunt.
Ei trec râuri, codri, munte,
și se fac ei înșiși punte,
când o țin spre locul sfânt.
Se adună norii, marea,
ca să-i vadă cum măsoară,
rând pe rând, a mia oară,
chiar cu trupul – calea, zarea.
Pelerini prin văi, prin mit,
La Benares, la Madura,
își întind în praf făptura.
Gândul lor e dovedit.
Omul nu-i decât măsura
unui drum de împlinit.

Compact - Călător Spre Infinit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am să-aștept, ca primul înțelept,
Să ating lumina.
Ea mă va purta în drum spre casa ta
Unde pentru-o clipă voi sta..
La primul meu drum, gândul tău cel bun
Știu că mă va-nsoți.
Mâine voi porni acolo de unde știu
Că vine din neant lumina..
Voi porni la întâmplare,
Voi deschide și alte porți.
Vor fi multe semne de întrebare
Nu vei dormi multe nopți.
Nopți întregi în care știu că vei atinge ținta
Știu că vei reuși.
Mâine voi porni acolo de unde știu
Că vine din neant lumina..
(solo).
Am să-aștept, ca primul înțelept,
Să ating lumina.
Ea mă va purta în drum spre casa ta
Unde pentru-o clipă voi sta..
La primul meu drum, gândul tău cel bun
Știu că mă va-nsoți.
Mâine voi porni acolo de unde știu
Că vine din neant lumina..
(solo).
4* | Voi fi, la nesfârșit,
| Călător spre infinit..

Daniel Vişan-Dimitriu - Ecouri de Mai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La distanță de-un ceas de vestitul popas,
Pe-o potecă urcând și cu setea luptând,
Repetam pas cu pas un cuvânt ce-a rămas
Un refren reflectând o scânteie de gând.
Și mergeam aplecat, dându-i gândului sfat,
Explicându-i că eu nu mă tem nici de greu,
Nici de tot ce-a-nsemnat o privire ce-a dat
De atunci și mereu, cântul gândului meu.
Deodat’ m-am oprit fără voie, silit
De-o rafală de vânt ce m-a pus la pământ,
De putere sleit, ca pe-un gând nerostit,
Slab și fără avânt cât nu-i pus în cuvânt.
Hoț e, vântul acel! L-a luat și, cu el,
În ecouri de mai, ca un pașă-n serai,
Îmi repetă fidel, neschimbându-l defel,
Un cuvânt ce spre Rai mă invită: hai! … hai!.
Daniel Vișan-Dimitriu
(17 apr. 2019, Vol. “Eterna căutare”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Corabia Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Alesesem, prin ape, un drum spre Pământ
Și-am trecut de genuni și de munți cufundați
În tăcerea din hău cu tenebre-spăimânt,
Depășind zei hidoși, în străfunduri uitați.

Mă priveau, îi priveam și treceam printre ei
Ca o minge de foc aruncată-n văzduh
De-un vulcan reaprins ori de-un mag din acei
Apăruți din senin, c-un aspect ca de duh.

Înotam spre lumini. Apăreau, dispăreau,
Mă-nsoțea doar un Yin, urmărit de un Yang
Și de negre sclipiri ce, din urmă, veneau;
Mă-narmam cu o armă de gând bumerang.

Și-aruncam cu senin, ca să-mi vină-napoi
Cu-mpliniri de cuvânt și speranță în rod
Al seminței de bun ori în ramuri de-altoi
Ce-mi vor fi viitor în al lumii năvod.

Îmi eram de ajuns, pregătit de un zbor
Prin tărâmul de vis ce deasupra-mi era,
Nevăzut pân-atunci, ca o țară de dor,
În corabia vieții din zodia mea.

Speranta - Sunt Călător

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I.
O, Doamne, eu aici
Sunt numai călător
În cerurile sfinte
Voi fi moștenitor
Acolo-i țara mea
Acolo-i casa mea
Unde veșnic eu voi sta
Sus la dreapta Sa.

Refren:
/:Aici eu sunt, doar numai călător
În cerurile sfinte, voi fi moștenitor
Acolo-i țara mea, acolo-i casa mea
Unde veșnic eu voi sta, sus la dreapta Sa/:.

Strofa II.
Un fulg purtat de vânt
Sunt numai pe pământ
În cerurile sfinte
Voi fi pe veci un sfânt
Acolo-i țara mea
Acolo-i casa mea
Unde veșnic eu voi sta
Sus la dreapta Sa.

Refren:
/:Răsunet dau, al gruii mele când
În cerurile sfinte, voi fi pe veci un sfânt
Acolo-i țara mea, acolo-i casa mea
Unde veșnic voi cânta, pentru slava Sa/:

Aici eu sunt, doar numai călător
În cerurile sfinte, voi fi moștenitor
Acolo-i țara mea, acolo-i casa mea
Unde veșnic eu voi sta, sus la dreapta Sa

Matsuo Basho - Am Fost într-o Călătorie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am fost într-o călătorie; / Visurile mele rătăcesc / Deasupra unei mori uscate →

Rumi - Ai Plecat la Cel Nevăzut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În sfârșit, ai plecat la Cel Nevăzut
Pe ce drum minunat ai ieșit din această lume?
Bătând din aripi și din pene
ai evadat din colivie.
Te-ai înălțat la cer și ai ajuns
în lumea sufletului.
Erai un șoim prețios, prins în cursă de o Bătrână.
Apoi ai auzit chemarea toboșarului
și ai zburat dincolo de spațiu și timp.
Ca o privighetoare bolnavă de iubire
ai zburat printre bufnițe.
Apoi ai simțit parfumul grădinii cu trandafiri
și ai pornit în zbor să cunoști Trandafirul.
Vinul acestei lumi efemere
ți-a dat dureri de cap.
Dar în final ai ajuns în taverna Veșniciei.
Ca o săgeată ai plecat din arc
și ai gonit spre ținta fericirii.
Această lume fantomatică ți-a oferit semne false
Însă tu ai renunțat la iluzie
și ai călătorit spre tărâmul adevărului.
Acum tu ești Soarele –
La ce ți-ar trebui o coroană?
Ai dispărut din această lume –
La ce ți-ar fi bun un veșmânt?
Am aflat că cu greu îți vezi sufletul
Însă ce rost ar avea să-l vezi
când tu ești acum Sufletul Sufletelor?
O, inimă, ești o pasăre minunată!
Căutând înălțimile divine
și scuturându-ți aripile
ai zdrobit lăncile ascuțite ale vrăjmașului tău.
Florile fug de toamnă, dar tu nu –
Tu ești trandafirul neînfricat
ce se leagănă în bătaia vântului înghețat.
Revărsându-te ca o ploaie din cer
ai căzut pe acoperișul acestei lumi.
Apoi te-ai împrăștiat peste tot
prin jgheaburi și burlane.
Acum cuvintele au luat sfârșit,
iar durerea din ele s-a risipit.
Acum te-ai dus să-ți găsești odihna
în brațele Iubitului tău.

Rabindranath Tagore - Eu Sunt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Timpul călătoriei mele este lung;
calea pe care o am de străbătut este fără sfârșit.
Am ieșit pe aripile primei raze de lumină
și mi-am urmat drumul prin singurătățile lumilor,
lăsând urmă mea pe atâtea stele.
Calea cea mai lungă mă apropie cel mai mult de tine
și modularea cea mai întortocheată este tocmai cea care duce
la perfecta simplitate a acordului.
Călătorul trebuie să bată la toate porțile înainte
de a ajunge la a sa. Trebuie să rătăcim prin toate lumile din afară
pentru a ajunge în sfârșit la templul cel mai lăuntric.
Lăsat-am ochii să rătăcească departe, înainte
de a-i închide și de a spune: Tu ești aici.
Această întrebare, această așteptare
se topește în lacrimile a o mie de fluvii și cufundă lumea
sub valul acestei certitudini: Eu sunt.