Alesesem, prin ape, un drum spre Pământ
Și-am trecut de genuni și de munți cufundați
În tăcerea din hău cu tenebre-spăimânt,
Depășind zei hidoși, în străfunduri uitați.
Mă priveau, îi priveam și treceam printre ei
Ca o minge de foc aruncată-n văzduh
De-un vulcan reaprins ori de-un mag din acei
Apăruți din senin, c-un aspect ca de duh.
Înotam spre lumini. Apăreau, dispăreau,
Mă-nsoțea doar un Yin, urmărit de un Yang
Și de negre sclipiri ce, din urmă, veneau;
Mă-narmam cu o armă de gând bumerang.
Și-aruncam cu senin, ca să-mi vină-napoi
Cu-mpliniri de cuvânt și speranță în rod
Al seminței de bun ori în ramuri de-altoi
Ce-mi vor fi viitor în al lumii năvod.
Îmi eram de ajuns, pregătit de un zbor
Prin tărâmul de vis ce deasupra-mi era,
Nevăzut pân-atunci, ca o țară de dor,
În corabia vieții din zodia mea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spirituală printr-un univers mistic, înfruntând obstacole și căutând lumina. E un drum inițiatic spre împlinire, ghidat de speranță și credință în propriile forțe.