Imaginați-vă o altă boltă
a cerului, numai de negru;
nicio sclipire de revoltă
în smoala-ntinsă pe de-a întregu.
Pe-un cer lugubru mortuar,
fără oceli pe sfera cavă,
ar fi cum ziarul doar tipar;
ar fi fără busolă.. o navă.
De singuri ne-am găsi-n afund,
în hău am fi înmormântaţi;
ne-am plânge veşnicul „profund”..
Am fi toţi orbi, exorcizaţi.
Mi-agăţ retina de un punct;
nici nu-l văd bine la culoare,
e-un led.. Îi cer dintr-un străfund
iubire să-mi dea alinare!.
Pe raza dintre noi-n eter
e-o dâră de lumină fină;
sunt trup şi suflet pasager..
sunt călător în car-lumină.
Nici nu am timp să obosesc,
sunt doar plecat şi-am şi ajuns.
Nu mai am corp să desluşesc;
de mă atingi pot fi pătruns.
Am miliard de ani lumină;
doar într-o clipă i-am parcurs!
Nu-s pe-o planetă, îs ca o albină
în fagure cu roiul scurs..
Devin un gaz, un fir de praf,
sunt fericit, sunt demiurg!
mă-nvârt, sunt con de fonograf;
într-un vârtej tot cresc, mă strâng..
Mai am rezervă un boson
ce mi-am trimis în altă stea.
Acolo mă voi face om!..
V-aştept! Va fi planeta mea!
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie metafizică spre o altă stea, unde eul liric se transformă și își găsește un nou început. Este un poem despre speranță, evoluție spirituală și căutarea unui sens mai profund în univers.