caderea frunzelor – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Dansul Frunzelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Părea că-n ziua ceea își serbau
Ivirea-n muguri înșirați pe ramuri
Din primăvara plină de balsamuri
Și de cântări ce tocmai se-ntorceau.
Își îmbrăcaseră culori mai vii
Și se mișcau ca-n dans pe-o melodie
Pe care vântul își dorea s-o știe,
Cu tot ce se-ntâmpla în drum a-i fi.
Erau cuprinse-n vraja dansului
Și fluturau culori seducătoare
Ca el, în zbor și ca din întâmplare,
Să le cuprindă-n aripile lui.
Și să le ducă-n zborul său tomnatic
Departe, peste marginea pădurii
În care și-au schimbat, din verde, nurii,
În ruginiu cu tentă de jăratic.

Rian Roman - Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

A venit toamna, natura sună
Pădurea cu foșnet cântă la lună
Crăpat e verdele pe nucă
Lunca brumată se-apleacă năucă
Rouă rece în umede sandale
E ruginie raza de soare.

A venit toamna, mâna-mi culege
De pe marginea frunţii o adiere rece
E vocea trimisă s-anunţe plecarea
Când galbena vară-şi urmează chemarea
E teama că lumea deschide oblonul
Să iasă afară bârfa şi zvonul.

A venit toamna, umbra-mi propune
La schimb fulare, cu albe costume
Aleea din parc se oferă să-mi dea
La schimb paşii repezi, pe fulgul de nea
Din adânc, marea ar vrea să întoarcă
Bancul de stridii să-l dea pentr-o barcă.

A venit toamna, ruginii sunt:
şi frunza, şi lunca, şi strada, şi pasul, şi timpul,
şi versul, şi vinul, şi somnul şi, poate, şi omul

Romulus Vulpescu - Dialog Pentru Septembrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Septembrie galben. Seri lungi, viorii,
Fug zilele verii spre soare. Trec stol
Cocorii scad sus. Toamna vine domol.
Din vara în vara, dând iernii ocol
Septembrie cald e-n septembrie gri,
Septembrie galben, putem hoinari?
Septembrie cald, nu muri, nu muri, nu muri!
Septembrie gri, septembrie gri.
Septembrie arde-n păduri aurii,
Se mistuie vara din pomi în pârjol.
Chipul toamnei e plumb. De-atât fum se-nnegri.
Cocorii s-au dus. Toamna, cerul e gol:
Septembrie cade-n septembrie gri.
Septembrie, septembrie gri
Septembrie cald, nu muri, nu muri!
Nu muri!

Rainer Maria Rilke - Zi de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bătut-a ceasul, Domne. Vara-a fost lungă, lungă.
Așterne-ți umbra peste cadranele solare
și pe ogoare vântul dezleagă-l și-l alungă.
Să fie pline poruncește celor din urmă roade;
mai dăruiește-le din Sud o zi sau două,
îndeamnă-le să se-mplinească și înrouă
dulceața de pe urmă în vinul greu din cade.
Cine acum nu are casă, nu-și mai face.
Cine acum e singur, va rămânea-ndelung.
O să vegheze, va ceti, scrisori va scrie lungi
și pe alei va rătăci acolo și încoace
pierdut, când frunzele se-ndungă și cad foșning prelung.

Ion Pillat - Septembrie (III)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O foaie se desprinde din crâng și calendar;
De-un an o așteptase Septembrie ca dar.
Tot ce legat fusese, de-acuma o să zboare.
Lumina e mai caldă, deși e mai răcoare.
Culorile învie pe moartea frunzăturii,
Dând farmecul înfloririi declinului naturii.
Și tremurând în vântul ce-o smulge și-o ridică,
O pasăre de aur e frunză cea mai mică.

Nikolay Gumilyov - Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cer roșu-portocaliu…
Rafale de vânt zbuciumă
Însângerații ciorchini ai scorușului.
Alerg să prind calul ce gonește
Pe lângă sticlăria oranjeriei,
În lungul grilajului bătrânului parc
Și a heleșteului cu lebede.
Flocos, roșcat, alături
Se-aține câinele meu credincios
Ce-mi este chiar mai scump decât
Fratele meu drept,
Câine pe care, de-o fi să moară,
Îl voi ține minte toată viața
Ce-mi va mai fi dată.
Bătăile copitelor se-ntețesc,
Praful se ridică tot mai sus.
Greu e să te ții pe urma
Unui trăpaș arab pur-sânge.
Va trebui totuși să mă așez,
Să-mi mai trag sufletul, colo,
Pe-o lespede de piatră lată și netedă,
Minunându-mă tâmp
De cerul roșu-portocaliu
Și ascultând prostește
Vântul ce șuieră strident.

Nicolae Davidescu - Sfârșit de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Oh, după ce, ieri, vântul acidulat de ger,
Umflându-se-n scheletul copacilor, stătuse,
Din arbori frunze rare se desprindeau stingher
Și cu intermitența acceselor de tuse.
Apoi simțit-am gândul ascuns al toamnei cum
Răsfrânge pretutindeni culoarea-i de sulfină,
Iar cerul se făcuse un larg alcov de fum,
Greoi ca atmosfera murdară de uzină.
Pe uliță, impresii adânci de doliu-mic
Treceau ca un nostalgic convoi de-nmormântare,
Și tainic, trecătorii, cu clătinări de dric,
Păreau că duc povara tăcerii în spinare.
Prin cafenele, oameni, visând trecutul mai,
Ședeau și, sub asaltul de gânduri nențelese,
Cu ochii duși în fundul paharului cu ceai,
Doreau tovărășia vecinilor de mese.
În mintea lor bolnavă și-n sufletul lor ros
De moartea dureroasă a zilelor în noapte,
Șovăitoare, iarna, intră ca un miros
Subtil de pâine caldă și de castane coapte.

Tudor Arghezi - Vânt de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E pardosită lumea cu lumină,
Ca o biserică de fum și de rășină,
Și oamenii, de ceruri beți,
Se leagănă-n stihare de profeți.
Rece, fragilă, nouă, virginală,
Lumina duce omenirea-n poală,
Și pipăitul-i neted, de atlas,
Pune găteli la suflet și grumaz.
Pietrișul roșu, boabe, al grădinii,
Îi sunt, bătuți și risipiți, ciorchinii.
Plocate grele se urzesc treptat
În care frunzele s-au îngropat.
Din învierea sufletului, de izvor,
Beau caprele-amintirilor,
Și-n fluierul de sticlă al cântizii
Se joacă mațele cu iezii.
Deosebești chemarea pruncului în vânt
Cântată de o voce din pământ.
Născut în mine, pruncul, rămâne-n mine prune
Și sorcova luminii în brațe i-o arunc.

Adrian Maniu - Glas de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Toamna a făcut inimi de aur din foi.
Nici o vorbă, nici un glas. Liniște târzie.
O pasăre se face mică, în cerul ce-o să fie alb de ploi.
Inimă, potolește-ți zbuciumarea.
Pământul are odihnă pentru toate.
Cerul din slăvi înnorate,
împarte uitarea.
Liniște în ogorul unde sămânța veghează,
liniște în sufletul învins,
liniște pe foile ce s-au desprins
și-n steaua care stă să cadă.

William Butler Yeats - Căderea Frunzelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Se lasă toamna pe frunzele ce ne iubesc
Și peste șoarecii din orzul adunat;
Deasupra noastră-n frasin frunzele pălesc,
La fel și tufa unui frag înrourat.
E ceasul când iubirea pâlpâie și moare,
Iar sufletul ni-i ostenit și abătut;
Hai să ne despărțim c-un plâns și-o sărutare
Căci anotimpul pasiunii a trecut.