Bucuresti vechi – Versuri.pro

Stefan Baciu - Caternica pe Calea Victoriei Colț cu Sarindar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Caternica pe Calea Victoriei colț cu Sarindar.
Chibici, tutari, cafenele
halbe, picoli, baterii
vă zăresc între perdele
prin lentile fumurii.
Kanner, Tutea, Streitmann, Ira
Minulescu, Dioghenide
azi vă cântă iarăși lira
când trecutul se deschide.
„Svonuri, fapte, rafueli”
(din revista „Încotro?”)
seara scrie cu vopseli
bea un șvarț Carandino.
Fete de la garderobă
chelneri care strigă „tal!”
pensionari șezând la sobă
dame-nfașurate-n șal.
Ghigherli, deputați, actori
caputânere comandă
foști clienți mutați în nori
cer țigări de contrabandă.
În Pacific la o masă
las bacșiș un colț de stea.
Nimeni nu mai e la casă
cad păianjeni în cafea.

Cave Ne Cadas feat Larry - București

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

In ce.
Un nor de praf se risipește după tramvaiul ce a trecut
De zor cântă viori în zări trezind stări în acest film mut
Paltoane reci pierd toamne când străzile crapă
Desprinse parcă dintr-un ceas ce arată o oră ciudată
Cuprins de peisaj îți fac curaj să faci pași pe drum
Într-un miros de vin de beci, pipe arse de tutun
În bodegi găsești același sunet cu miros de țuică ciocnită
În pahare ruginesc bătrâneți la aceeași masă ruginită
Copiii încă se bat că iar s-a spart mingea
Nu se zbat în pat că iar s-au spart gigea
Nu-și fumează alocația când iau lapte cu rația
N-au în cap freze să capteze admirația
Se închină încă la tablouri, se crede încă în minuni
Bătrânii împletesc pulovere împleticiți în rugăciuni
Apusul te apasă, tăcerea te zgârie pe urechi
A fost al nostru etern, București Vechi.
Larry.
Azi s-a renunțat la tot ce era etic și formal
Și te trezești făcând chestii să te considere normal
O societate condusă de portmoneul măriei
Scăpată de dictatură ajunsă în apogeul prostiei
Ai dreptul de stângaci cu dreptul să latre
Că ai dat dreapta cu ei dar n-ai dreptul la dreptate
Vezi fețe triste de la Victoriei până la Muncii
Ce azi n-ating victoria nici cu forța muncii
N-ai voie să fii fericit, legile sunt letale
Și medicamentele sunt legale doar prin spitale
Vezi adolescenți prin scări ce înfruntă declinul
Gata imediat să te taie dacă le tai filmul
Un mediu urban cu un nivel scăzut de trai
Gata să te facă să tragi pe nas linia de tramvai
E un mare declin ce ne-a lovit pe toți din plin
Negați că e vina voastră și dați vina pe destin.
Releveu.
Te vei pili tirat, speriat toamna în taverne
Te vor privi filmat când o să-ți bați dama cu perne
Te vor sili crispat să te trezești devreme
Vei fi îndopat cu sedative în loc de halucinogene
Ramai șocat când azi rămân doar mâinile de ieri
Nu mai primești nimic chiar dacă pupi mâinile din cer
Degetele îți degeră ca în cele mai reci primaveri
Îți vine să vomiți același terci când îl digeri
Stai ca stana când cad castanele de formă
E război civil, Satana bagă elevi în uniformă
Dascălii stau de formă striviți de o palmă enormă
Nu mai respectăm Creatorul, ne-am atașat de bonă
Soarele apune încet, se clatină cerul
Vântul mătură un București pe care îl macină gerul
Vezi medici injectați hotărâți să-și facă felul
Preoții fug țipând uitând Crezul și clerul

Gica Petrescu - Când Se Crăpa de Ziuă Altădată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când se crăpa de ziuă altădată,
Porneai cu lăutarii la șosea;
Te sărutai pe drum cu lumea toată
Și-o luai de-a capul iar când se-nnopta.
Te costa un chef, o noapte-ntreag’, un pom
Și-ți rămânea un ban de tramvai..
D-ăla cu cai..
Când se crăpa de ziuă altădată,
Simțeai că-ntinerești în București.
Clac, clac, clac, mergea muscarul,
Ocolind străduțe vechi
Și spre podul Mogoșoaiei conducea
Perechi, perechi.
Clac, clac, clac, din alte vremuri,
Un refren îndepărtat
Ca un basm pe care seara îl asculți..
Înduioșat..
Când se crăpa de ziuă altădată,
Porneai cu toți amicii pe la moși;
Te legănai în lanțuri cu o fată
Și-o cucereai cu două-trei gogoși.
De n-aveai un ban la teatru să te duci,
Te mulțumeai să-l vezi doar prin gard..
pe Leonard..
Zi, țigan! Zi, măă!!!.
Când se crăpa de ziuă altădată,
Simțeai că-ntinerești în București.

Lucian Blaga - București 1919

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Lilieci țâșneau în slavă,
când ne părăseam lăcașul.
Paltinii, crescuți în noapte
din asfalturi ca din lavă,
își împrăștiau sămânța
zburătoare-n tot orașul.
Nimeni nu dormea în noaptea
cea de veghe. Nici penații
viitoarei generații.
Ne plimbam pe bulevarde
prin troiene de semințe –
și simțeam cum talpa arde.
Doar târziu Săgetătorul
încearcă-ntr-o doar’ să-apună
când scâncea în poartă cheia.
Vântul ne-azvârlea în păr și-n
față pulbere de lună,
caldă încă-n vremea-aceea.
Ținând soarele în mână,
un oltean – pe jumătate
om aievea, -n rest fântână
cu o cumpănă în spate –
dimineața da năvală
cu un chiot în cetate.