Caternica pe Calea Victoriei colț cu Sarindar.
Chibici, tutari, cafenele
halbe, picoli, baterii
vă zăresc între perdele
prin lentile fumurii.
Kanner, Tutea, Streitmann, Ira
Minulescu, Dioghenide
azi vă cântă iarăși lira
când trecutul se deschide.
„Svonuri, fapte, rafueli”
(din revista „Încotro?”)
seara scrie cu vopseli
bea un șvarț Carandino.
Fete de la garderobă
chelneri care strigă „tal!”
pensionari șezând la sobă
dame-nfașurate-n șal.
Ghigherli, deputați, actori
caputânere comandă
foști clienți mutați în nori
cer țigări de contrabandă.
În Pacific la o masă
las bacșiș un colț de stea.
Nimeni nu mai e la casă
cad păianjeni în cafea.
Sensul versurilor
Piesa evocă atmosfera Bucureștiului de odinioară, cu referire la personaje și locuri emblematice. Este o rememorare nostalgică a unei lumi apuse, plină de farmec și mister.