Când se crăpa de ziuă altădată,
Porneai cu lăutarii la șosea;
Te sărutai pe drum cu lumea toată
Și-o luai de-a capul iar când se-nnopta.
Te costa un chef, o noapte-ntreag’, un pom
Și-ți rămânea un ban de tramvai..
D-ăla cu cai..
Când se crăpa de ziuă altădată,
Simțeai că-ntinerești în București.
Clac, clac, clac, mergea muscarul,
Ocolind străduțe vechi
Și spre podul Mogoșoaiei conducea
Perechi, perechi.
Clac, clac, clac, din alte vremuri,
Un refren îndepărtat
Ca un basm pe care seara îl asculți..
Înduioșat..
Când se crăpa de ziuă altădată,
Porneai cu toți amicii pe la moși;
Te legănai în lanțuri cu o fată
Și-o cucereai cu două-trei gogoși.
De n-aveai un ban la teatru să te duci,
Te mulțumeai să-l vezi doar prin gard..
pe Leonard..
Zi, țigan! Zi, măă!!!.
Când se crăpa de ziuă altădată,
Simțeai că-ntinerești în București.
Sensul versurilor
Piesa evocă nostalgia Bucureștiului de odinioară, cu petreceri boeme, lăutari și o viață simplă, dar plină de farmec. Este o rememorare a unei epoci apuse, văzută printr-o lentilă idealizată.