Versuri corectate și adnotate
Nimic ori prea puțin despre străbuniiDin stirpea Borges știu: vagi lusitaniCe-n carnea mea lăsat-au peste aniOpreliști și-obiceiuri. Parcă buniiNicicând n-ar fi trăit. Și mi se pareStrăini complet că sunt de-a artei moarte.Imperceptibil, fac cu toții parteDin timp, și din pământ, și din uitare.Așa-i mai bine. Împlinit destin.Sunt neam de lusitani. Viteji ajunșiPe mările Orientului străin,Apoi … Citește mai mult
Lui Borges − celuilalt, nu mie − i se întâmplă tot felul de lucruri. Eu nu fac altceva decât să hoinăresc prin Buenos Aires, zăbovind uneori, în mod mecanic poate, ca să privesc arcada unui vestibul ori ușa unei marchize; știrile despre Borges îmi vin prin poștă; din când în când, îi zăresc numele printre … Citește mai mult
Să nu coboare nimeni spre lacrimi sau reproș,Această proclamare a puteriiLui Dumnezeu, ce-n harul lui ironicÎmi dărui și cărțile și noaptea.El din cetatea cărții făcu domeniul acestorOchi fără de lumină ce nu citesc decâtÎn biblioteca viselor, acelePasaje fără sens pe care zoriiLe lasă-aprinsei lor dorinți. ZadarnicLe dăruiește ziua cărțile-i fără număr,Ca manuscrisele hermetice, secrete,Care pieriră-n … Citește mai mult