Versuri corectate și adnotate
O cârpă de cânepă era înmuiată în ceară topită.Și după aia o răsucea pe fusȘi ea se-ntărea și se făcea ca pâlnia.Și după ce-o scoteau și se usca ceara,Băga vârful ăl subțire pe urechea bolnavului,Cum sta el așa culcat cu urechea în sus.Și-i da foc cârpeiȘi ardea așa acoloȘi trăgea dorul din ureche.„I-am făcut feștilă … Citește mai mult
doctorul meu a ieșit din operațieși s-a întors la birou.ne întâlnim la pisoar.„unde-ai găsit-o, frate? e genulla care să te tot uiți, dar numai atât”„e specialitatea mea: inimi de cimentși trupuri năucitoare. dacă-i găseștivreo bătaie de inimă, să-mi spui”„o să am grijă de ea”„da, și te rog să nu uiți că etica profesionalăîți interzice anumite … Citește mai mult
La cele mai bune replici ale meleAi tușit,Scorpie bătrână.Ele erau cheiaÎntregului spectacol,Le pregăteam în febrăAni în șir,Oamenii m-așteptau cu respirația tăiată,Efectul trebuia să fie formidabil,Dar pe tine tocmai atunciTe îneca tusea,Scorpie bătrână.Dacă se-ntâmplaSă lipsești odată,Începea să tușeascăScaunul pe care stătuseși.Acum ai molipsitToată sala,Piesa se petrece de la un cap la altulÎntr-o tuse măgărească..Tușiți,Răgușit, pițigăiat, dogit,Cu … Citește mai mult
Bolnavii trec pe lângă noi bolnavidrogați de fiecare azi posibil,de fiecare ieri sau mâine,de frica molipsirii de o pâine dată,de groaza că li se risipă sensulîn greva unui gând palpabil.Bolnavii sunt la modă de când centruladâncului din noi lipsește – furat, uitat sau expirat –să-și vândă ritmul unui tact suprem și sănătos– bolnav deja de … Citește mai mult
Foaie verde fir de nalbă,– Ieși, mândruță, în ogradă!– Nu pot, nu pot, neică dragă,Nu pot, nu pot că-s bolnavă,Inima de dor mă-ntreabă.De-ar fi vecinii de treabăAș veni și-așa bolnavăDe-al focului să-mi mai treacă,Că de-un an și șapte zileÎmi stă gândul tot la tine.– Mai zaci, mândră, ori te scoală,Ori mai dă-mi și mie boală,Că … Citește mai mult
Dragă Kitty, neîncrederea este boala caremacină zi de zi lumea. Nici ura nu-i maiperversă decât suspiciunea. Că aproapeletău (care oricum nu te mai iubește) ți-ași luat măsura prezumtivă a gropii în careprietenește te aruncă de mai multe oripe zi. Salt înapoiprietenlaorizontulzilei.Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
lui Leonard Tuchilatu.Era ca și cum am fi avut viză de reședințăîn acel spital moscovittoate deveniseră familiare:hemodializa, speranțamonstruoasa așteptare a unui rinichideprimarea și moartea.Moartea cu anticamera ei:mica rezervă de două paturiși bărbatul pe care l-au adus brancardieriiîntr-o după amiază de iunie..Ca o omidă tenace mânca sfârșituldin trupul lui încă tânăr:noapte de chin și luptă zadarnicăapoi … Citește mai mult
Domnule maior acuma iarmă tratezi ca militarînsă boala asta-i deasădin mine nu vrea să iasă.Ești mata cică expertînsă oul fiert e fiertnu mai face niciun puiîn ograda nimănui.Domnule maior ceva-cevaare dracu-n treaba meași să vezi că nu mi-e fricăîi donez o rămurică.Domnule maior viața-i butoiplin cu pulberea din noi.
Poate fi un tablou autenticsau un negativbine păstrat în memorie:o fetiță sapă grădinasingurică, sapă o grădină imensăpe când mama eizace bolnavă în casă. Chipul fetiței e palidmâinile – obositepalmele – cu bătăturiși bășici mai proaspete, spartedin care curge zeamași ustură până la lacrimidar durerea nu încape în tablounu se înregistrează pe peliculă. Fetița sapă încontinuusapăun … Citește mai mult
Mă numesc HIV, am fost născut de maimuțăAm inventat o nouă comunicare că-s contactat prin p*zdaCrezi că am decență? Să spună oamenii plini de potențăSunt asasinul tăcut ce nu-i poți opune rezistențăFac act de prezență în s*xul oral, normal și a**lSau găzduit de ace infestate pe paturile de spitalApoi mă dezvolt ca sindromul imunodeficienței acuteMă … Citește mai mult