Strofa 1
O mamă și un copil, o familie fericită
Habar nu avea că pustiul era destinat la o moarte subită
O boală necrutătoare ce avea să îl bage în pământ
O inimă rece precum o piatră de mormânt
O moarte tragică fără pic de milă
Pe zâmbetul mamei curge ușor o lacrimă fragilă
Copilul era prea mic ca să-și dea seama
Că a 2-a zi nu va mai spune niciodată mama
Doctori cu suflete înghețate cu un zâmbet aparte
În care își arată colții stând peste noapte
Care umblă în catacombe sub numele de spital
În care orice vaccin i-ar fi putut fi letal
Suferința din scriele albe sub numele de incubatoare
Pentru ei viața nu ar mai avea valoare
Suferința e tot mai mare
Iar ei stau neputincioși fără să aibă la cap o lumânare.
Ref: x2
Timpul a trecut, am stat și am suferit
Pornește un nou început fără să se termine un sfârșit
Încă o inimă de copil se transformă în scrum
Priviți suferința părinților care își conduc copiii pe ultimul drum.
Strofa 2
Într-o noapte s-a întâmplat o tragedie
Familia s-a așezat la masă neștiind ce o să fie
Încheind rugăciunea zicând Doamne îți mulțumesc
Băiatului i s-a întâmplat ceva nefiresc
Nici nu a ajuns cu lingura la gură
A făcut un atac de inimă ce era să îi fie fatal
A picat de pe scaun, a picat lat
Părinții foarte speriați l-au dus imediat la spital
Așteptând răspunsul de la doctorii ce au încercat
Dar păcat, au eșuat
Cei 2 părinți distruși fără nici un fel de speranță
Îl întreba pe dumnezeu ce mă fac doamne fără băiatul meu în viață
Lacrimile au continuat
Căutau o cale să îl aducă înapoi viu și nevătămat
Dar abia după un an de zile au realizat că încercarea lor nu ajută cu nimic.
Ref: x2
Timpul a trecut, am stat și am suferit
Pornește un nou început fără să se termine un sfârșit
Încă o inimă de copil se transformă în scrum
Priviți suferința părinților care își conduc copiii pe ultimul drum
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea pierderii unui copil din cauza unei boli necruțătoare. Versurile exprimă suferința părinților și neputința lor în fața morții, subliniind tragismul situației.