https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xviii https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xviii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88642 →]]> Căci dacă sunt geloși și ei vreodată,
Nu-s crunți precum Othello, negru drac,
Ce-a sugrumat femeia vinovată
În patu-i moale. Fiii ăstui veac,
Mai înțelepți, în graba mare cată,
Când căsnicia nu le e pe plac,
Să-și afle alinare și-adăpost –
Și de o altă doamnă își fac rost.

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xviii/feed 0 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxi https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88643 →]]> Zeul din nord, cu-al lui ciocan de sloi,
Lui Bonaparte oastea i-a zdrobit,
De elemente-mpinsă înapoi
Ca un novice-n reguli poticnit
Când a deprins franceza. La război
N-a cugetat, deși-ar fi trebuit.
Iar soarta… Nu. S-o blestem mă codesc:
Mă-ncred în ea, când stau și socotesc.

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxi/feed 0 https://versuri.pro/jorge-luis-borges-beppo https://versuri.pro/jorge-luis-borges-beppo#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80898 →]]> Motanul alb, celibatar, se uită
în alba strălucire a oglinzii,
fără-a putea-nțelege că albeața
și ochii aurii nemaivăzuți
în casă până-atunci sunt ochii lui.
Cine-ar putea să-i spună că e doar
vis al oglinzii celălalt motan?
Îmi spun c-acești motani armonioși,
cel din oglindă, cel cu sânge cald,
sunt simulacre-ngăduite vremii
de-un arhetip etern. Astfel, Plotin,
și el o umbră, -acum, ne-ncredințează.
Din ce Adam mult mai bătrân ca raiul,
din ce divinitate nepătrunsă
ne tragem și suntem oglinda-i spartă?

]]> https://versuri.pro/jorge-luis-borges-beppo/feed 0 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxi-strofa-xc https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxi-strofa-xc#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=46943 →]]> Beppo – strofă – LXI.
Zeul din nord, cu-al lui ciocan de sloi
Lui Bonaparte oastea i-a zdrobit,
De elemente-mpinsă înapoi
Ca un novice-n reguli poticnit
Când a deprins franceza. La război
N-a cugetat, deși-ar fi trebuit.
Iar soarta… Nu. S-o blestem mă codesc:
Mă-ncred în ea, când stau și socotesc.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXII.
Stăpână peste mâine, azi și ieri,
Norocul ea-l împarte; n-am fost eu
Un răsfățat al marii ei puteri,
Dar n-o disprețuiesc, ci-mi spun mereu
Că mă va răsplăti, chiar de nu-i cer,
Pentru c-am tras atâta timp din greu.
Eu n-o mai supăr, dar aștept, cu foc
Să-i mulțumesc, că mi-a adus noroc.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXIII.
Să nu-mi uit vorba! Drace! E-o poveste
Ce-mi scapă printre degete. În mers
Îi place stanței să-mi tot joace feste.
Măsurii și-armoniei ăstui vers
Eu mă supun, dar de voi trece peste
Aceste piedici care-n cale-mi ies,
În stihurile mele viitoare
Voi folosi alt număr de picioare.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXIV.
S-au dus deci la Ridotto (mult aș vrea
Să merg și eu deseară, căci mâhnit
Cum sunt de-o vreme-ncoace, n-ar strica
Un pic de veselie. Pe ghicit
M-aș pune bucuros, aș încerca
Să deslușesc obrazu-acoperit
De felurite măști și, din impas,
M-aș furișa și eu, un sfert de ceas).
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXV.
Voioasă trece Laura prin gloată
Și ochii-râd, iar buzele-i zâmbesc,
Ba glăsuiește tare, ba în șoaptă,
Se-nclină-adânc sau dă din cap firesc,
Se plânge că-i e cald, cu limonadă
Iubitul o tratează – sorb, bârfesc –
Ei i se rupe inima că toate
Prietenele sunt prost îmbrăcate.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXVI.
– „Una-i cu bucle false, prea fardată
A doua. Alta, cu turbanul său,
E-ngrozitoare! Cea de-a patra, iată
Ce leșinată e! A cincea, rău
Fardată, iar a șasea are-o pată
Pe rochie… a șaptea, -a opta!” Zău!
Îmi e de-ajuns! Mă tem, ca vechii regi
Ai lui Banquo, c-ajung la douăzeci!.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXVII.
În timp ce le privea și celelalte
O măsurau. Asemeni c-un murmur
Pluteau în juru-i șoapte, vorbe calde.
Ea le-asculta. Dar doamnele din jur
Se cam mirau: la vârsta ei, încalte,
Atâția fanți? Bărbații-s secături.
Căci lor, de multe ori, le plac mai bine –
Aceste creatori fără rușine.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXVIII.
Eu să pricep n-am fost nicicând în stare
De ce femeile ușoare… Dar
Nu vreau să mă ating de-un lucru care
Ar face vâlvă-n țară, și măcar
De-aș ști de ce. De-aș pune, prin urmare,
O robă și sub albul ei pieptar
Mi-aș da în petec, chiar și Romilly
Și Wilberforce, grozav, m-ar ponegri.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXIX.
Și-n vreme ce ea se lăsa privită
Și flecărea în voie, surâzând,
De toate celelalte pizmuită,
Iar cavalerii se-nclinau pe rând,
Șoptindu-i vorbe dulci, o anumită
Persoană ce intrase de curând
Stătea cu ochii țintă-asupra ei
Așa cum nu se-ntâmplă de-obicei.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXX.
Era un turc smolit. Ce bucurie
A încercat-o-ntâi! Se bucura
Că turcii-s morți după filogenie,
Deși nici cât un câine prețuia
La ei femeia. Ca pe-o herghelie
Le luau din târg. Haremul le-nghițea!
Cică, neveste, patru au acum,
Și-apoi ibovnice… adlibitum…
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXI.
Le-ascund sub văl, le-nchid și le păzesc
Că-abia de pot să-și vadă vreun văr.
În mari seraiuri ele lâncezesc
Ca fetele din nord, cu galben păr.
Închise-atâta timp, se ofilesc.
Cum turcii nu-s limbuți, într-adevăr
Că n-au ce face: baie doar, un pic
De dragoste, găteli – și alt nimic.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXII.
Nu știu citi, așa că nu se bagă
În critică. Să scrie, nici atât.
Deci n-au nimic cu Muza. Cu vreo șagă
Sau epigramă nu-și trec de urât.
N-au cărți, ziare, predici. Schismă-ntreagă
Ar fi-n harem știința; hotărât
Savante nu-s, și Botherby, cu zel,
Nu dă-n vileag un nou poem model.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXIII.
Și n-au nici un poet solemn, antic,
Ce-ntruna faima pescuind, a prins
În undiță, cândva, un biet chitic
Și crede-acuma că-i pescar distins –
„Triton al caracudei”, un nimic
Strălucitor, văpaie ce s-a stins,
Ecou nedemn și mentor fără rost
De barzi în fașă – mai pe scurt: un prost.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXIV.
Sentința lui pompoasă n-are scuză!
S-auzi cum zice „Bine!” (vorbă-n vânt),
Cum bâzâie-n lumină ca o gâză,
Cea mai albastră de pe acest pământ,
Dojana-i, doare, lauda-i acuză,
Te-nghite crud, de-i dat vreun crezământ,
De-ar fi doar proastă piesa-i, ar fi bine.
Traduce-ntr-adevăr din limbi străine.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXV.
Ți-e scârbă de-autorii-autori,
Nebuni cu straiul de cerneli pătat,
Deștepți, pizmași, subtili, c-adeseori
Par niște foale bune de umflat,
Foi de hârtie, mucuri care mor
În miez de noapte; cel mai îngâmfat
Dintre închipuiți e mai de preț
Decât acești neputincioși isteți.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXVI.
De soiul ăsta se-ntâlnesc destui,
Bărbați de lume, prefăcuți, poeți
Din nimereală, de condei sătui –
Scott, Rogers, Moore; pe falșșii cântăreți,
Neoamenii de lume, pruncii șui
Ai maicii-nerozii, îi las, vedeți,
La „ceaiul e servit”, la doamna care
I-admiră în saloane literare.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXVII.
Nu, ele n-au sărmanele-n serai
Nici un bărbat de lume și poet.
Li s-ar părea, vezi bine, mai dihai
Decât un clopot într-un minaret.
Ar merita-ncercarea să le dai
(Deși dă greș cel mai pios proiect)
Predicator, un bard, ca, cel puțin,
Să-nvețe cum e ritul la creștini.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXVIII.
Chimia n-o cunosc cu-ale ei gaze
N-au cursuri metafizice, n-au cum
Citi-n biblioteci sentințe, fraze
Despre năravuri care azi sunt scrum.
Nici expoziții n-au, sublime raze
În orice an, și nu privesc din turn
La cerul înstelat; de cifre, iar
(Slăvit să fie Domnul) n-au habar.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXIX.
Pe Domnul de-l slăvesc, poate-ați ghicit,
Am anumite socoteli. Dar nu-s
De laudă: te las către sfârșit
Când am să trec la proză. Nu-i exclus
Talentul meu satiric ascuțit
Cu anii să mă-nbie doar la râs –
Deși cu cât mai mult la haz râvnești,
Cu-atât mai mult, la urmă, pătimești.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXX.
O! Veselie! Inocență! Apă
Și lapte dulce, cuminecătură
Din zile fericite! Cel ce scapă,
În veacul nostru de păcat și ură,
Din pura băutură nu se-adapă!
Dar eu o cânt și-aș vrea să-mi dea în gură
Saturn, bătrânul, candelul, din sac,
De plictiseală, sorb câte-un coniac.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXI.
Turcu-o privea pe Laura-ntr-un fel
Mai mult creștin cât musulman. Părea
Că-i spune: „Doamna mea, eu sunt acel
Ce-ți face cinstea, și-ai să stai colea
Să te privesc”. Ochise bine, el,
Și orice țintă-ar fi căzut, dar, ea,
Care-nfruntase ochii-atâtor inși,
Nu se topea sub ochii lui aprinși.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXII.
Se revărsa de ziuă, timp în care
Le-aș sfătui pe cele ce-au dansat
O noapte-ntreagă, cu grăbire mare
Să plece de la bal, căci de îndat’
Ce lămpile pălesc și raza tare
A zorilor în sală a intrat,
Obrazul pare-atins de ofilire
Și-și pierde din nocturna strălucire.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXIII.
Mă duc la baluri nu de azi, de ieri.
Prostește-am stat mereu pân’ la sfârșit
Și m-am uitat (nu-i nici o crimă, sper)
Să văd femeia care-a biruit.
Frumoase și-n deplinele puteri
Încă și astăzi, multe am zărit –
Dar am văzut doar una din femei
Să-ntreacă zorile cu chipul ei.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXIV.
Deși-aș putea să-l spun, căci pentru mine
Ea fost-a numai via-ntrupare
A operei cerești, ascuns voi ține
Numele-acestei Aurore. Oare,
N-aș merita dojană altfel? Cine
Vrea, totuși, să zărească dalba floare
O va găsi și azi plutind ca-n vis
La vreun bal din Londra sau Paris.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXV.
Deci, Laura știind că-i păgubită
S-o prindă zorii, după ce la bal
Dansase șapte ore-nghesuită,
Se pregătea să plece. Cu-al ei șal
Stătea, alături, contele. Grăbită
Dădea să iasă, când… minut fatal!
Nătângi, gondolierii puși pe sfadă,
Pe-un loc oprit se îmbulzeau, grămadă.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXVI.
Asemeni cu birjarii dau din mâini
Se-nghesuie, lovesc și suduiesc
De le troznesc și fălcile, păgân,
Răcnind într-una. Pe la noi păzesc
Domnii din Bow Street. Sunt aici stăpâni
Niște vagmiștri. Nu se sinchisesc!
Înjură-atât de fără de perdea
Că nici hârtia n-ar putea răbda.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXVII.
Dar contele și Laura-și aflară
Gondola-n fine și plutind ușor
Pe undele tăcute, discutară
Despre costume, dansuri, dansatori
Sau micile scandaluri. Când, la scară
Opri gondola însă, reci fiori
Îi străbătu, căci turcul cel smolit
Ca din pământ, pe trepte-a răsărit.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXVIII.
– „Musiu, îi zise contele-ncruntat,
Mă văd silit să vă întreb ce anume
Vă mână-ncoace? Nu v-ați înșelat?
Nădăjduiesc că da și, fără glume,
Spre-al vostru bine. Sunt încredințat
c-ați înțeles ce spun. De nu, voi spune
mai pe înțeles!” – Ba n-am greșit deloc,
răspunse turcul. Ăsta nu-i un joc!.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – LXXXIX.
Această doamnă mi-e nevastă!” Ea
S-a-mbujorat la față ca un mac,
Dar dacă-o englezoaică-ar leșina,
Italiencei greu îi vii de hac.
Invocă sfinții-n gând și clipa grea
O îngenunche fără nici un leac,
Deci, fără șnururi rupte, apă rece
Zvârlită în obraz – pârjolul trece.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983.
Beppo – strofă – XC.
Ea spuse… Ce? Căci glasul îi pierise.
Dar contele-l rugă să vină sus,
Mult-potolit de cele ce-auzise.
– „Să nu ne facem, zise el, de râs
În fața lumii strânse. Pare-mi-se
Că e mai nimerit ce-avem de spus
S-o spunem fără martori. Nu e bine
S-ajungi să-și bată lumea joc de tine!”.
„Poeme” – Ed. Minerva 1983

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxi-strofa-xc/feed 0 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-liii https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-liii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=46976 →]]> Deci, contele căzând la învoială
Cu Laura, s-au înțeles deplin
Vreo șase ani. Au fost, fără-ndoială,
Și nori pe bolta cerului senin.
Se ciondăneau, dar se-mpăcau. E-o boală
De care scapă-n lume prea puțini:
Și cei sus-puși și oamenii de rând
Se ceartă, păcătoșii, când și când.

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-liii/feed 0 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxxxv https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxxxv#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=46998 →]]> Deci, Laura știind că-i păgubită
S-o prindă zorii, după ce la bal
Dansase șapte ore-nghesuită,
Se pregătea să plece. Cu-al ei șal
Stătea, alături, contele. Grăbită
Dădea să iasă, când… minut fatal!
Nătângi, gondolierii puși pe sfadă,
Pe-un loc oprit se îmbulzeau, grămadă.

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-lxxxv/feed 0 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-ii https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-ii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47027 →]]> Când noaptea-și zvârle mantia cernită
Deasupra bolții (o, de-ar fi de scrum!)
Pentru amanți e-o vreme potrivită;
Sfiala-și rupe corzile, și-acum
Tiptil colindă vesela ispită
Râzând cu toți care-i răsar în drum;
Și-s triluri de ghitare, zvon zglobiu,
Cântări și zarvă, fredonări și chiu.

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-ii/feed 0 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xcix https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xcix#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=46945 →]]> Chiar dacă-n tinerețe-a suferit
Spre bătrânețe petrecea din plin
Tăifăsuind cu-amicii. S-a zvonit
Că Laura îl necăjea puțin.
Însă de conte nu s-a despărțit.
Sunt la sfârșitul filei. Mă înclin
Și-ncerc să pun istoriei sfârșit.
Se cuvenea de mult s-o fac, dar, vai!
Se țin poveștile de mine, scai!.
Veneția
Octombrie 1817

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xcix/feed 0 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xxiv https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xxiv#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=46977 →]]> Avea un soț – și-n țările creștine
Se trec cu-ngăduință, mai ușor,
Greșelile nevestelor, vezi-bine.
Dar fetele, e vai de capul lor
Când fac năzbâtii (doar de nu le vine
În timpul ăsta nunta-n ajutor)
Căci dacă li se află taina, eu
Socot că se descurcă tare greu.

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xxiv/feed 0 https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xxvi https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xxvi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=46999 →]]> Ca spaniolii: oacheș ars de soare
Pe puntea navei, nalt și arătos,
Deși-ntr-un fel doar negru de unsoare,
Era un om cuminte, inimos
Și ne-ntrecut matrod. Ea, însă, care
N-avea-n purtări nimica fioros,
Trecea drept foarte, foarte greu de-atins,
Ba, pentru mulți, aproape de ne’nvins.

]]> https://versuri.pro/george-gordon-byron-beppo-strofa-xxvi/feed 0