batrana – Versuri.pro

Ghita Munteanu - Lângă Drum, Lângă o Răscruce

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lângă drum, la o răscruce
O bătrână-și face cruce
Ea stă în genunchi și spune
Din suflet o rugăciune:

Refren: (2x)
Dumnezeule ceresc
Eu nu știu cât mai trăiesc
Dar vreau să mor împăcată
Să-mi mai văd copiii odată.

Se ridică-ncet bătrâna
Nimeni nu-i întinde mâna
Pleacă apăsat și greu
Tot rugându-se mereu.

Refren: (2x)
Dumnezeule ceresc
Eu nu știu cât mai trăiesc
Dar vreau să mor împăcată
Să-mi mai văd copiii odată.

Of, săraca bătrânică
De mulți ani e singurică
Fie noapte, fie zi
Se roagă pentru copii.

Refren: (2x)
Dumnezeule ceresc
Eu nu știu cât mai trăiesc
Dar vreau să mor împăcată
Să-mi mai văd copiii odată.

Mateiu Ion Caragiale - Aspra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aspra.
Nimic nu o-mblânzește, nimic nu o-ncovoaie,
Ani are peste sută și multe-a pătimit:
Tot neamul, soțul, fiii, de sabie-au pierit,
Dar n-a putut durerea s-o frângă, nici s-o-nmoaie.
Și fără preget luptă, împilă și jupoaie;
Ea taie-n carne vie și sufletu-i cernit
Cu toată răzbunarea e tot nemulțumit –
Așa cumplit o arde năprasnica văpaie.
A urii. Iar când noaptea la candelii lumină
Bătrâna ce veghează, stingheră și haină,
Trecutul răscolește, din ochi îi dau scântei.
Nu plânge, dar veninul o-nnăbușe, greu geme,
Afară urlă vântul și peste capul ei
Pogoară stoluri negre de groaznice blesteme.
1908

Simi Deac - Am Cea Mai Frumoasă Mamă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bătrână și cu năframă
Am cea mai frumoasă Mamă
Că a mea Mamă când zâmbește
Îi ca floarea ce-nflorește.
Stau acum și îmi dau seama
Câte aș face pentru Mama
Că Mama-i cu vorbe bune
N-am ca ea pe alta-n lume
La oglindă o ajut, să-și lege năframa
Mi-aș da viața, Mi-aș da viața..
Mi-aș da viața pentru Mama.
Stau acum și îmi dau seama
Câte aș face pentru Mama
Că Mama-i cu vorbe bune
N-am ca ea pe alta-n lume
La oglindă o ajut, să-și lege năframa
Mi-aș da viața, Mi-aș da viața..
Mi-aș da viața pentru Mama.
Cât îi Mama de bătrână
Umblă cu năframa în mână
Nu se gândește la moarte
Lasă necazul deoparte.
Stau acum și îmi dau seama
Câte aș face pentru Mama
Că Mama-i cu vorbe bune
N-am ca ea pe alta-n lume
La oglindă o ajut, să-și lege năframa
Mi-aș da viața, Mi-aș da viața..
Mi-aș da viața pentru Mama.
Stau acum și îmi dau seama
Câte aș face pentru Mama
Că Mama-i cu vorbe bune
N-am ca ea pe alta-n lume
La oglindă o ajut, să-și lege năframa
Mi-aș da viața, Mi-aș da viața..
Mi-aș da viața pentru Mama.
De necazul o lovește
Mama mea, frumos îmi zâmbește
Își leagă-n ceafă năframa
De necaz nu ține seama.
Stau acum și îmi dau seama
Câte aș face pentru Mama
Că Mama-i cu vorbe bune
N-am ca ea pe alta-n lume
La oglindă o ajut, să-și lege năframa
Mi-aș da viața, Mi-aș da viața..
Mi-aș da viața pentru Mama.
Stau acum și îmi dau seama
Câte aș face pentru Mama
Că Mama-i cu vorbe bune
N-am ca ea pe alta-n lume
La oglindă o ajut, să-și lege năframa
Mi-aș da viața, Mi-aș da viața..
Mi-aș da viața pentru Mama.
Când mă duc acas’ la Mama
Mă pune să-i leg năframa
Îi fac noduri la năframă
Am cea mai frumoasă Mamă.
Stau acum și îmi dau seama
Câte aș face pentru Mama
Că Mama-i cu vorbe bune
N-am ca ea pe alta-n lume
La oglindă o ajut, să-și lege năframa
Mi-aș da viața, Mi-aș da viața..
Mi-aș da viața pentru Mama.
Stau acum și îmi dau seama
Câte aș face pentru Mama
Că Mama-i cu vorbe bune
N-am ca ea pe alta-n lume
La oglindă o ajut, să-și lege năframa
Mi-aș da viața, Mi-aș da viața..
Mi-aș da viața pentru Mama

Magnetical Muse - Un Pachet de Biscuiți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Compozitor: Alin Dinulescu
Textier: Adrian Păunescu

Un pachet de biscuiți
Nu știu dacă ați aflat cu toții, oamenii milostivi și înstăriți
De bătrâna ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiți.
Ea de acolo își cumpără sărmana, ieftin alimentul preferat
Până când cu prețurile astea, n-a mai avut bani și l-a furat.
Totuși cât de rea ești soro lume,
Ce cumplit spectacol îți permiți
Dacă s-a ajuns să moară oameni
Pentru un pachet de biscuiți.
Nu știa să mintă și să fure, a trăit în cinste din puțin
Și-au văzut-o că e speriată, parcă o muncea un gând străin
Nici n-au apucat s-o controleze, că s-a și predat ca într-un joc
Și înnebunită de durere a căzut și a murit pe loc.
Totuși cât de rea ești soro lume,
Ce cumplit spectacol îți permiți
Dacă s-a ajuns să moară oameni
Pentru un pachet de biscuiți.
S-au furat averi de miliarde, țări întregi au fost făcute praf
Nici n-ar fi mai potrivită sigla decât o ruină și un jaf
Iar acei ce le-au furat pe toate dau din cap profund dezamăgiți
Că bătrâna a murit umilă pentru un pachet de biscuiți.
Totuși cât de rea ești soro lume,
Ce cumplit spectacol îți permiți
Dacă s-a ajuns să moară oameni
Pentru un pachet de biscuiți.

Maria Ciobanu - La Fântâna Părăsită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La fântâna părăsită
Și de iarbă acoperită
O bătrână și-un moșneag
Șade-n șapă și-n chimirag
Nici nu șade, nici nu sapă
Ochii în lacrimi îi adapă.
Că așa-i viața făcută
Faci copii și-apoi te uită
Îi faci mari, te părăsesc
Și se duc la casa lor
Te lasă cu foc și dor.
Mai veniți copii pe acasă
Să vă așez pe lângă masă
Să vă tai pâinea-n cinci
Cum făceam când erați mici
Și să vă uitați la noi
Că așa ajungeți și voi
Un moșneag și o bătrână
Cum își țin toiagu-n mână

Calin Crisan - Într-Un Sat Lângă-O Fântână

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un sat lângă-o fântână
Plânge-o măicuță bătrână
Nime-n lume nu o-ntreabă
De-i flămândă ori beteagă
De-i flămândă ori beteagă.
O crescut prunci și nepoți
Și-or părăsit-o toți
Și când vine de la sapă
Nu-i cine să-i deie apă
Măcar un păhar de apă.
Nici la masă n-o mâncat
Până nu ne-am săturat
De-o fost noapte n-o dormit
Cu grijă ne-o învălit
Cu grijă ne-o învălit.
Măicuță când nu-i mai fi
Tare mult ne-om năcăji
Nimeni nu ne-a întreba
De suntem flămânzi ori ba
De suntem flămânzi ori ba
Om găsi ușa încuiată
Și pă maicuța plecată
Și pă maicuța plecată

Camelia Balmau - O Bătrână Se Jelește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bate vântul de trosnește
Și-o bătrână se jelește
Am crescut copii pe lume
Nu dă unul pe la mine
I-am crescut, i-am legănat
Și stau pustnică în sat
Și măsor cu ochii drumul
Că poate-o veni vreunul
Mi-este bătătura mută
Nici un cocoș nu mai cântă
Unde-a fost stratul cu flori
Sunt acuma buruieni
Mi-a rămas oborul gol
La mila copiilor
Și eu pentru ei străină
Să le cer o bucătură.
De foc și-atâta durere
Ma fac tânără-n putere
Și le văd în poartă urma
Cum le-mpărțeam bucătura
Ei mă căutau în sân
De-are mama ceva bun
Îi văd ca prin vis apuși
Erau mărunței și-ajunși
Și-i feream cu trupul meu
Să nu dea de ceva rău
Îmi făceam treaba pe goană
N-avea cine să-i prijoană
Că i-am crescut pe putere
Singurică și-n durere
Singurică și-n necaz
Tot cu lacrimi pe obraz.
Cădea noaptea-i adormea
Se-ntorceau și-i înveleam
Mă strecuram între ei
Și-mpărțeam tata la 3
Și mă-ntreb acuma în gând
Ce mai copii am crescut
Pentru-o casă părintească
Au ajuns să se urască
Pentru o prispa și-un patul
Și-ar lăsa mama în drum
Dar oricât aș vrea să-i cert
Tot eu mă întorc și-i iert

Cincinat Pavelescu - Citind Romanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu-și amintește să fi plâns,
Simțindu-și inima cum bate.
Și mâini de dor înflăcărate
Nici un amant nu i le-a strâns.
Și nici părerile de rău
Sau vorba dulce, ruptă-n șoapte,
N-a turburat în nici o noapte
Tăcerea sufletului său.
Azi neaua vremii-i ninge-n păr,
Și-n ochi cu lacrimi deșarte
Ce lacom soarbe dintr-o carte
Ispititorul adevăr!
Și melancolica bătrână
Ce nu știuse să trăiască,
Ar vrea-nainte să citească,
Dar cartea-i tremură în mână.
Își vede viața, an cu an,
Și-adânc suspin din pieptu-i scoate:
Ar fi iubit și dânsa, poate,
Ca eroina din roman!

George Coșbuc - Pe Drumul Plevnei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iar pe drumul care duce
de la Dunăre spre munte
Trec românii zi și noapte
către Plevna, merg și vin.
Vesele batalioane
cu maiorii lor în frunte,
Șir de care cu provizii
schilăviți în haine crunte
Scârțâit și chiu, și tropot
pe-acel drum de oameni plin.
Într-acest pestriț amestec,
scoborând pe dealuri, iată
Pe-un răzor s-oprise-n cale
o bătrână și gemea,
Cu desagii goi pe umeri,
semn de-o cale-ndelungată.
Iar din văi, urcând alene
se vedea venind o ceată
De drumeți din țara noastră
și s-opriră lângă ea.
Bună calea, zise unul,
Inima vă fie bună,
Oameni buni! Dar unde mergeți?
De ne-ajută Dumnezeu,
Noi, la Plevna, maică dragă.
Tot la Plevna! Cum ne-adună!
Eu de-acolo viu. Băiatul
mi-e-n război acu de-o lună,
Și m-am dus să-mi văd băiatul
că-i la Plevna și-i al meu.
Repede-mprejur se strânse
ca prin farmec toată ceata
Ca să-ntrebe cum e Plevna?
cum stau turcii-nchiși în ea?
Ce mai zice Carol-vodă,
când o fi războiul gata?
Și-mbătată de potopul
întrebărilor ea, biata,
Își ștergea cu palma ochii
și plângând le tot spunea.
Dar în urmă, ei de grija
nopții, ca să nu-i apuce:
Să rămâi în pace, maică,
să te vadă Domnul sfânt.
Și grăbiți se ridicară
toți de jos, făcându-și cruce.
Ea, cu ochii plini de plânset,
privea gloata cum se duce,
Și-un pustiu simți-mprejuru-i
și-ntuneric pe pământ.
Stete-așa, mereu privindu-i
și deodată-n fuga mare
Ea porni la deal, cu strigăt
să s-oprească ceata-n loc.
Când ajunse-abia trăgându-și
puțintica răsuflare:
Dragi creștini, voi unde mergeți?
aveți milă și-ndurare,
Eu mă-ntorc cu voi acolo
la băiatul meu, în foc!.
Dar ai fost! La Plevna, maică,
toate-acum îți sunt știute,
Ți-ai văzut și tu băiatul,
ce mai vrei să vezi acum?
Să te-ntorci, în sat acasă;
ia-ți toiagul tău și du-te.
Noi suntem cu toții tineri
zor avem și mergem iute,
Tu ești slabă și puțină
și e mult de mers pe drum.
Ea-și întinse-atunci cu gemet
mâinile, strigând cu jale:
Nu mă bateți cu nevrerea,
că vă bate Dumnezeu!
Voi fugi cu voi alături,
și de voi muri pe cale,
Tot atât! M-oi ști aproape
de băiat! În sat, acasă
E pustiu, că n-am pe nimeni!
Orice-o fi, mă duc și eu!

Gellu Naum - Ca O

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ca o bătrână deghizată în cocoș, neliniștea ne asurzește,
vine spre noi și redutabila ei
unghie continuă să crească.
Ea e de multă vreme pe pământ, o ființă umană în mărime naturală.
În mod general, ne îmbrățișăm repede, dar ideile ei sunt prea înfricoșătoare ca să le pot lua
în serios, nu încerc să le explic, nici să le leg de ceea ce știu că ar trebui legate.
Acceptând natura ei inerent geometrică, facem experiențe mici cu elemente mari și
fredonăm, pe urmă eu înghit ecoul ca să nu mă tulbure.