Într-un sat lângă-o fântână
Plânge-o măicuță bătrână
Nime-n lume nu o-ntreabă
De-i flămândă ori beteagă
De-i flămândă ori beteagă.
O crescut prunci și nepoți
Și-or părăsit-o toți
Și când vine de la sapă
Nu-i cine să-i deie apă
Măcar un păhar de apă.
Nici la masă n-o mâncat
Până nu ne-am săturat
De-o fost noapte n-o dormit
Cu grijă ne-o învălit
Cu grijă ne-o învălit.
Măicuță când nu-i mai fi
Tare mult ne-om năcăji
Nimeni nu ne-a întreba
De suntem flămânzi ori ba
De suntem flămânzi ori ba
Om găsi ușa încuiată
Și pă maicuța plecată
Și pă maicuța plecată
Sensul versurilor
Cântecul descrie durerea unei mame în vârstă, neglijată de copiii și nepoții pe care i-a crescut. Ea se simte singură și uitată, după ce și-a dedicat viața îngrijirii celorlalți.