Versuri corectate și adnotate
Barbu Lăutarul care-a fost odatăa cântat cu scripca doină și baladă.Fimcă Lăutarul cel de la Rezinăcânta nu cu scripca, dar cu mandolină.Aoleu, că-i dulce mandolina ceea:poate că și vinul, poate că femeia.Cum o strânge Fimcă lângă piept cuminteși cum îi ciupește strunele fierbinte!Omule, îi spune omului nevasta,ai puțină grijă și de casa asta.Buruiana-n vie crește … Citește mai mult
De Grue pădurarulbaladă voi să spui.O dată-n vară Gruelăsă pădurea lui:venea din deal în valeprin vii și prin livezi,urmat întotdeaunade-o capră cu trei iezi. Venea în sat, ca omul,venea și nu venea:la Nistru, pe cărare,la Stânca se ducea;și negru ca o umbrăde demon, de tăun,se arunca în apeși înota nebun. Curgea agale răul,din străbunei curgea;și-n … Citește mai mult
El era copil, poetul,și, copil, schimba la piațăcartea cea de poeziepe o mână de verdeață;el scotea din sân caietulși cu glas de mere coaptene citea atât de molcomrugăciunea lui de noapte.Semăna la chip cu bradul(verde bradu-ntotdeauna);ajungea cu mâna steauași luceafărul, și luna.Surâdea atât de tânărși atât de omenescu:înverzea pădurea iarnaca-ntr-un basm de Eminescu.Tot plugar era … Citește mai mult
A fost odată un voinic,Coborâtor din ginte veche,Crescut pe cal încă de micȘi vânător fără de pereche.Era din mamă, pământean,Iar despre tată, spuneau uniiCă se trăgea de la TraianȘi amintea, prin chip, străbunii.Trăit în munți de mititel,Crescuse chipeș și voios,Încât vorbea lumea de elCa de un nou Făt-Frumos.Când se pornea la vânătoareCu șoimi aduși de … Citește mai mult
Lumina se topește în dușumeleÎntre acei pereți spoiți cu gerȘi te aflam de-a dreapta vieții meleUn fir de iarbă călător spre cerPlutea prin casă o mireasmă dulceDe datină de iarnă și de bradIar stelele uitau să se mai culcePe malul Izei dincolo de vadLa căpriori se așterneau în iureșFlori moi de fildeș dintr-un cer catrinȘi-acel … Citește mai mult
Plângând, râzând în gând, uitând de trecut,Sperând la tot ceea ce nu am avut.Cu lacrimi spălând speranțe ce rad,În trupuri uitate cu un cuvânt.Gândind o clipă la ce-am făcut,Zâmbind în tăcerea ce m-a abătut,Iertând suferința ce-am cunoscut,Redus la tăcere.Mor îndurând,De suferință, seara mă prinde plângândȘi cântând:„Noapte după noapte plângDupă ochii tăi,Și te visez,Mă uit la … Citește mai mult
Către domnul Petru tânăra sa fatăÎntr-o zi purcede tristă, dolorată.Îşi ridică vălul cu aur țesut.Ca o auroră chipu-i a părut.Ochii-umbriți de gene râuri lacrimi line,Râură tezauri de grații divine.Vorba-i ca murmura aurei uşoriPrintre rozioare, delicate flori.Părul ei ce noaptea fața-i împrumutăÎn ridente bucle sânul ei sărută.— „O, mărețe doamne, fii ascultător.Au venit cazacii, pradă, robesc, … Citește mai mult
Ca o copilă blondă, frumoasa dimineațăÎn undele-azurate se scaldă cu dulceață.Într-un sarai ce-și perde piciorul în Bosfor,Fatma abia născuse un prunc desfătător.Pe patu-i de mătase din somnu-i se trezește;Știind că este mumă, ea fericit zâmbeșteȘi zice să-i arate copilul ei iubitCe-n leagăn, sub văl mândru, e încă adormit.În vise ea își face copilului său dulceUn … Citește mai mult
Visele noastre-s departe de realitateNe-am promis atâtea fapte, nu te văd, ești prea departe!Te simt în piept, hai vino te rogNu mă lăsa de dorul tău să mă sufoc, că nu potDegeaba mint pe toată lumea că-s puternic, că ducSunt cu moralul la pământ, am obosit să mai luptAtunci când ai plecat din viața mea … Citește mai mult
Andrii Popa:Cine trece-n Valea SeacăCu hamgerul fără teacăȘi cu pieptul dezvelit?Andrii Popa cel vestit!Șapte ani cu voinicieȘi-a bătut joc de domnieȘi tot pradă ne-ncetat,Andrii Popa, hoț bărbat!Zi și noapte, de călare,Trage bir din drumul mare,Și din țară peste tot!Fug neferii cât ce pot,Căci el are-o pușcă plinăCu trei glonți la rădăcină,Ș-are-un murg de patru ani,Care … Citește mai mult