autumn

Henry Wadsworth Longfillow – În Port: Toamna în Suflet

de

Este toamnă; nu afară,Ci în mine s-a răcit.Primăvara mă-nconjoară;Doar că am îmbătrânit.Păsări cântă, se agită,Zboară-ntruna sus pe cer;Viața peste tot palpită,Nu și-n pieptul meu stingher.E tăcere: frunze moarteDe pe ramuri au căzut;Snopii nu-i mai bate nimeni,Roata morii a tăcut.

Georg Trakl – Colț de Pădure

de

Castelane brune lin în liniștea de seară,Bătrânii alunecă, de galben frunze-atinse.Glumește mierla-n cimitir cu rude stinse,Cu blondu-nvățător Angela-i mai ușoară.Se uită moartea din vitralii: chipuri pure,Dar trist și negru sângeriul fond e-n sine.Azi poarta-nchisă-i, cheia capelanu-o ține.Blând sora-n parc vorbește cu fantome-obscure.În pivniți vechi dă vinu-n auriu, curatul.Miros de mere dulci. Extazul nu-i departe.Copii în … Citește mai mult

John Keats – Odă Toamnei

de

Ah, anotimp fertil, înceţoşat,Prieten drag al soarelui cel blând;Cu el conspiri şi-aţi binecuvântatCu roade viţa pe sub ştreşini stând;Şi-n pomii casei mere aţi adus,Iar fructele le coaceţi negreşit;Umflaţi dovleci, iar în alune-aţi pusSâmburi dulcegi; şi aţi îmbobocitPentru albine nişte florii târzii,De parcă vara nu s-ar mai sfârşi,Şi-n faguri multă miere s-a depus.Cine n-ar şti belşugul … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Toamna Mea De-Acum

de

Toamnă ruginie, toamnă încărcatăCu prinosul verii, cu al viei rod,Adu bunăstarea mult prea așteptatăȘi-i fii-mplinirii visului rapsod.Vino cu blândețe, fără întristare,Vino cu căldura serilor de maiȘi alină-n codru frunza care moareCu o doină-n care să-i șoptești: “Mai stai!”.Dacă norii negri vin să te-nsoțească,Fă-i să plângă iute lacrimi ca un cântCare să mai spele, să mai … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Schimbări de Toamnă

de

E timpul! – spuse ploaia într-o ziPrin stropii toamnei deveniți mai reciDecât atâtea gânduri ce-or veniCând se vor stinge vechile poteci.Căci pe pământ și-n cer se vor schimbaCulori, și obiceiuri, și senin,În altceva, ce poate-ar însemnaCuloarea verii în culori de chin.Ar duce zorii luminoși în visȘi-ar transforma albastru-n cenușiuPe cerul care-ar deveni închisDe nori ce-ar … Citește mai mult

Constanţa Buzea – Ca Umbra Nu-i Sunt Doar Lumini și Ramuri

de

Până-n pământ, tristețea mea te-nhămuriLa frunze, la căderea lor de-o vară.Trezite sunt de gândul c-au să moară,Că umbră nu-i, sunt doar lumini și ramuri.Pustii, frumoase învelesc o groapă.Se-nchide ochiul meu și le ignoră.Cenușa leagă strâns ora de oră,Oprind migrarea turmelor de apă.Cum toamna, torturându-mi lumea verdeCa pe o minte-adânc neștiutoare,Ar căpăta și tot atunci ar … Citește mai mult

Claudia Millian-Minulescu – Toamnă

de

Te uiți cum mușcă toamna din verdele pădurii,Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă –Cu leziuni de unghii și picături de sânge?Și-n mine bate-o frunză, ciudată și firavă,Ce sub capriciul vremii se leagănă și plânge..Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarteȘi cum își distilează parfumul diafan,Pe mobile și statui, pe stofe și covoare,Și-ntrezăresc pădurea culcată … Citește mai mult

Radu Gyr – Octombrie

de

Își rupe vântul verzile broboade,se zdrențuie și ceru-n porumbiști.Troițele, cu goi și vineți Criștispălați de ploi, cerșesc în drum, schiloade.Îngerul serii geme a restriști.Pe crengi fără culesuri ceața cadeși, putrede, cad ultimele roadecu țipăt lung în ochii mari și triști.Și eu, asemeni roadelor sub brumă,pe creangă mă cutremur tot mai des,când bruma mea și ceața … Citește mai mult