autoportret – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Autoportret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-am luat penelul din culorile-mi de iris
Și-n lipsă de talent îmi mâzgălesc contururi..
Nu știu partaj să fac între real și vis;
Am tremur de călău între sublim-cusururi.
Am Univers fundal, în el mă pierd, mă nasc,
Îmi caut psihopat origini, înțelesuri..
De stele-s naturalizat, mă vor, mă pasc
Și unicul bilet de intrare-mi este scrisu-n versuri.
Mă lupt din infantil cu cifrele-simboluri,
Căci logica ursit-am scrisă-n portativ;
Nu cred în absolut, valori în mii zerouri,
Căci multe nulități.. nu dau „infiniti.. v”!.
De când mă știu mă cred la cer o parte,
Albastru-îl am sub pleoape, cu orizont mă leg,
Cărările din frunte mi-s digurile sparte..
N-am stavile visării, inund pământ întreg.
Sunt Vărsător de aștrii, v-adăp cu apa vieții
Ce-o-mprăștii din belșug, cum vise ce-mi curg râu.
Mă vreau imun și-mi caut elixir tinereții..
Sunt veșnic un perdant, nu poți mă ține-n frâu.
Miresmele mă-ncântă, odorurile fine,
Am simțul la măsură, răspund la rău cu bun.
M-au educat părinți și școli cum se cuvine,
Ascult întâi pe altul, reflecții fac când spun.
Și corp și minte am, volupt cu rotunjimi;
Poți să te-ncânți, să pipăi și să profiți de ele,
Dar de ignori bun simț, respect, produci asprimi..
Sunt blândul neatins, scânteia-mi dă șrapnele.
Am simțul responsabil, sunt pururi benevol,
Prefer mai mult să dau la altul decât mie;
Dau inima în dar, cum disc un discobol..
Sunt fericit când fac pe altul ca să fie.
E viața grea cu mine, am șarm de irascibil,
Pretind perfecțiunea, viteză am în reacții,
Dar sunt un veșnic nou, iubesc imperceptibil..
Am calități, umor, mă-mpart de mă vrei fracții.
Visez la infinit și visele-mi sunt scumpe,
Sunt veșnic neînțeles, doar eu prevăd final.
Garant vreau să mă ai, că dragostea-mi irumpe..
De-mi ești fidel de suflet, îți sunt gir imortal!

Dumitru Pricop - Autoportret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce-aș mai putea acum cerși tăcerii?
O lacrimă, o mare, un potop?
A-nserat, Dumitru al lui Pricop
Tot pruncul orb jertfindu-se-n dureri.
Ai în ciolane câteva milenii
De sfinți furați de aripi și văzduh,
Mai au imensul lor ogor de duh
În care se-ntrupau de Paști, la denii?
Nu le mai cer nici milă, nici iertarea,
Ci doar curata binecuvântare
Să-mi lase munții vârstelor primare
Când le-am zidit în suflet întruparea.
Să pot din nou lumina să le-o sorb
Acum, când chiar și pentru mine-s orb.

Sisu Tudor feat Dj Wicked - Autoportret (Freestyle) Varianta Corectă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Stăteam și credeam că mă gândeam
Da’ de fapt dormeam și visam
Realitatea pe care o trăiam
În lumea asta fără Dumnezeu.
Construiam iluzii pe care apoi
Cu un cuvânt le dărâmam.
Și-am lăsat în urmă triste ruine
Care ascund povești triste din mine
Bucăți rupte din sine
Și dacă-l rupi de tot, mă-ntreb ce rămâne.
Cât din mine sunt eu
Cât din mine e rău
Și cât din mine e bine..
Tu îmi dai indicii subtile
Da’ eu fug ca prostu’ de tine.
Și tu îmi șoptești adevărul
Dar eu am urechile pline,
De venin ce vine dintr-o fostă iubire
S-aștept mierea să curgă din iubirea ce-așteaptă să fie.
Dar viața asta plină de păcat
Nu mă lasă deloc să mă simt împăcat
Până voi fi îngropat
Țin zâmbetul pe buze ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
Și probabil n-ai fi aflat.
Doar că țin să mă spovedesc, nu vreau să rănesc
De-aia sunt obligat să învăț să iubesc, să mă abțin să urăsc
Da’ poate cu timpu’ o să plâng și o să cresc
Și viața îmi va da înapoi dreptul meu natural să zâmbesc.
Tot m-afund în beznă, simt apa la gleznă
Mă scufund o dată cu vasul, nu renunț, e onoare în engleză.
Doar că prinzi rădăcini la poale de munți
Printre mărăcini, inamicii sunt mulți.
Încetează să minți. Încetează să minți,
Nu vezi că te simți?
E ca și cum corzile ar vibra doar când eu le ating
Ca și cum focul s-ar aprinde doar când eu o să-l strig
Și când încep să-l simt și transpir doar eu pot să-l sting.
Doamne, îți mulțumesc pentru toată suferința pe care o simt
Și care îmi stoarce penița!
Știu, câteodată îmi fură privirea Ibiza
Da’ n-am uitat că tu mi-ai dat în grijă pe biată,
Și-o s-o rafinez până o să fie clară ca sticla
Viziunea mea caldă surprinde chiar clipa,
Criticii mei expuși toți la Antipa,
Se prăbușesc în istorie precum nume mari ca familia Agripa.
În timp ce eu mă cufund în beznă să caut lumina
C-o aștept să vină cum așteaptă un diabetic insulina
Am principii, d-asta sunt ușor de rănit,
Și dacă le încalci, jur că te fac să regreți că m-ai întâlnit.
Nu-s cel mai bun da’ te fac să uiți destinu’ impus,
Și îți dau aripi să zbori cât vrei tu de sus.
Nu te mai simți strâns în temnița asta a luminii,
Care-ngheață inimi, mă face să-mi pierd din feeling,
Da’ mă regăsesc pe drum, mă scutur de praf și scrum
Și-i promit Domnului că încerc să fiu mai bun.
Fiindcă tot ce văd acum parcă e făcut de mâna unui nebun
Și-n jur nu-s forme reale, doar iluzii și fum..
Și oricât de sus e brațul nu le poți strânge în pumn,
Nu poți stinge pasiunea nicicum.
E tot ce mă face să simt că trăiesc,
Și am de gând să mă bat ca un nebun
Realizez acum, am mai fost aici cândva,
Am mai văzut asta cumva
Și tot ce fac asta acum e să-ți dau înapoi bucăți din povestea ta.

Stefan Tivodar - Autoportret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu n-am avut niciodată o identitate a mea
proprie.
De câteva ori, însă, m-ai săgetat
C-o durere de suflet
În carne.
Eu n-am avut niciodată un pat în care să dorm
dacă vreau.
Sângele ce mi se-nvolbură în vine
Nu mi-a lăsat timp
Să mai stau.
Eu n-am avut niciodată un fel al meu de-a putea
respira.
Pădurea din piept mi-e tot mai puțină
De când ai început din ea
a tăia.
Dar încă mai sper să te aflu în toate
Când cea din urmă secundă a mea
Se va bate.

Costel Zăgan - Autoportret Anna Frank

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Învăț franceza, engleza, germana, româna
stenografia în neerlandeză,
geometria, algebra, istoria, geografia,
istoria artei, mitologia, biologia, istoria
biblică, literatura neerlandeză.
Și-mi place foarte mult
să citesc biografii,
seci sau captivante,
cărți de istorie (uneori romane și literatură
de divertisment).
Dragă Kitty, învăț și libertatea, fără profesor e mai greu,
dar n-am s-o uit
niciodată. Promit.
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

Delacroix - Autoportret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îmi zice Nicușor, îmi plac problemele
Sunt Mister ca Mourinho, ca nu-mi știi schemele
Un rapper silitor, mereu cu temele
Caligrafic sunt pe val, ia citește semnele.
Când vers pe vers nu pupă, mai șterge, scrie după
Albumul ăsta tre’ să rupă ca șefa de grupă
La fel ca puiu-n supă, dau gust la compoziție
Nu mă halești e clar c-o să mori de malnutriție.
Ești fan adevărat? Păi nu mă compara
Că de le-aș da pe bani, sigur nu m-ai cumpăra
Fii exemplar ca Nadia, vezi-ți de bârna ta
Că-i viața mea, muzica mea și fac ce vreau cu ea
Și când apar pe beat, ca să imi fac damblaua
Te înroșești, te albăstrești, echipament la Steaua
Deci dacă scot cureaua, ferește posteriorul
Că vin și fără să m-aștepți la fel ca viitorul.
Refren:
Când rimez, aberez, sunt considerat defect
Nicușor a luat-o razna nu mai gândește corect
Te oripilez treptat, ăsta-i țelul meu concret
Semnat, Delacroix – Autoportret.
Am vrut s-o ard așa de fin de când eram copil
Cu blugii largi, cu hanorac, cu stratch-ul pe vinil
Și nu credeam s-o dau așa da’ uite beatu-i blană
Nu o s-o ard milog ca ăștia care cer pomană, man
Am muzică de conceput, am versuri în averse
Hip-hopul nu mai e hip-hop, e joc de controverse
Nu am venit sa critic, știu, nu ăsta îmi e scopul
Dar nici nu tac când ăștia sunt mai falși ca horoscopul
Copiii strică rapul ca pe-o jucărie nouă
Se murdăresc la gură ca papucii mei când plouă
Că vor celebritate, dar ce rost are graba
Să transforme o cultură într-un joc de-a baba oarba?
Nu mă revolt să îi gonesc sau să-i trimit la mami
Dar pe aici fac jocurile, deci poți să-mi zici Konami
Am oameni tari pe bit, sunt oameni ce mă simt
Cu ăștia scriu, cu ăștia cânt, cu ăștia reprezint

Geo Dumitrescu - Portret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acum pictez un tablou mare –
vreau să-mi fac un autoportret.
Aici o să desenez inima – o gămălie de chibrit,
aici, creierul – un aparat sacru şi concret.
Undeva vor fi neapărat nasul, gura,
n-are nici un sens să omit ochii – două semne de întrebare,
aici în colţ o să-mi pictez gândurile –
o claie informă de rufe murdare.
Pieptul – o oglindă cu poleiul zgâriat –
va lăsa să se vadă interiorul
(cu totul neinteresant, indefinitiv),
sus, sprâncenele îşi vor schiţa zborul.
Două aripi vor fi probabil şi urechile,
fruntea cutată – o scară către infinit,
buzele, arc perfect, vor reprezenta pentru eternitate
obsesia roşie a sărutului-mit.
Un ochi atent va mai putea zări, în fine,
cicatricea unei găuri în frunte,
sau în maldărul recuzitelor inutile,
ceva ce ar putea să semene a ideal sau a munte.

Ziq - Gânduri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

STROFA 1.
Anul ’88 îl consider un debut,
Este anul în care eu m-am născut.
Am pornit la drum să fac ceva pentru toată lumea,
M-am născut să-mi fac speranțe în viața mea.
În drumul meu am întâlnit multe piedici și greutăți,
Multe aspecte ce nu mă înțelegeau, nu mă suportau,
Dar am știut cum să fac, cum să scap de ele,
Am știut să ocolesc toate obstacolele grele.
În mulțimea șoaptelor, eu auzeam ceva ce-mi plăcea:
„Nu asculta de alții, fiule, urmează-ți calea!”
Acest îndemn m-a ajutat să fiu mai ferm,
Să nu ascult de toată lumea, să fiu ca El.
Din prisma dușmanilor sau mai bine din prisma fanilor,
Am pus ambiție să fac ceva, nu mă las pe mâna banilor.
Așa ziceam în gândul meu, sperând ca într-o bună zi
O să mă vezi cântând pe scenă, să vă pot privi.
Banii nu mă fac pe mine, eu fac doar o zi senină (și bani),
Căci Dumnezeu a creat pentru noi o lume divină (în atâția ani).
Unii sunt nebuni declarați, Biblia e ca un martor,
Și să sperăm într-o lume bună, într-un alt viitor.

REFREN.
Dacă aș picta rimele pe care le-aș da,
Aș vrea să desenez cu grijă ce-mi spune inima.
Probabil aș ilustra viața mea din prima, fără defect,
Căci asta nu-i piesă, eu-s un autoportret.

STROFA 2.
Când mă gândesc la viață o fac cu o anumită limită,
Căci dacă cazi prea mult pe gânduri devii cel ce o imită.
Nu poți să crezi, nu poți să vezi un alt destin mai bun,
Căci viața va fi un drum fără petece, să sperăm (ceva mai bun).
Când mă gândesc la viitor privesc adânc la ceas,
Să calculez cu grijă clipele bune ce-au mai rămas.
Zilele bune văd că cresc, nimic mai bun în rest,
Viața-i ca un test pentru unii, ca un antrenament firesc.
Dacă ai călcat strâmb regreți, deci trebuie să respecți,
Respectă mai mult posibil oameni cât mai drepți.
Fii tu însuți binele, al tău educator,
Să ai parte doar de bine în sublimul viitor.
Să nu crezi în femei, să nu fii naiv sau să nu fii nativ,
Căci ce au femeile în suflet e un feeling negativ.
Unele fug doar după bani, iar altele după golani,
Ce-și bat mamele, iar în câțiva ani o să ajungă veterani.
Cât despre prieteni, hmm, nu am ce să mai zic,
Poate este prea greu și nu vreau să mă implic.
Tot ce pot să spun e că nu poți să ai un prieten bun,
Să fie la greu lângă tine, să aibă cu tine ceva-n comun.

Edward Hirsch - Autoportret în Chip de Euridice

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cât am visat la brațele tale nesățioase,
secretul meu orfic, bântuitorul meu cânt primordial,
din locul meu aflat între forme fantomatice.
Și te-am așteptat să răscolești mormântul,
cărarea spre infern – jilavă, tăcută –
unde tremuram în îmbrățișarea nopții,
până ce-am auzit strigătul tău mortal, rău-
prevestitoru-ți glas urcând ca un vis uitat
sau ca un suflet rătăcitor strigând după lumină.
În ceața densă a eternității, un cântec înflăcărat,
și l-am urmat spre cusătura pământului,
sperând să respir iarăși, ascultând,
până ce te-ai învârtejit în jurul meu, flacăra mea întunecată,
iar apoi am murit pentru tine a doua oară.

Omar Khayyam - Autoportret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi și zei.
Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi
Că nimenea nu este mai trist și mai uman.
Nu mi-am făcut vreodată din rugi șirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu știu dacă există o Milă sau Dreptate,
Dar totuși nu mi-e teamă: curat am fost în toate.
Mă dojeniți că veșnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceți. Și ce dacă-i așa?
Puteți orice să spuneți pe socoteala mea.
Îmi aparțin. Pricepeți? Și sunt ceea ce sunt!.
Avui vestiți maeștri. Făcusem mari progrese.
Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar
Cu apa ce ia forma impusă de pahar
Și fumu-n care vântul năluci ciudate țese.
Cu-o mână țin Coranul și cupa cu cealaltă.
Sunt când de partea legii, când mușc din fruct oprit.
Așa mă știe zilnic cupola cea înaltă:
Nici infidel cu totul, nici musulman smerit.
Virtuțile să-mi numeri doar una câte una.
Păcatele îmi iartă cu sutele, cu mia.
Nici vântul nu-ți ațâțe, nici aerul mânia.
Tu știi: curat și sincer am fost întotdeauna.
Cătat-am horoscopul în a iubirii carte,
Și-un înțelept strigat-a: „A fericirii parte
Aceasta este: – o fată ca luna argintie
Și-o noapte care ține un an cât o vecie”.
Nu pot să fac deosebire între capcană și momeală.
Un sfat mă-mpinge spre moscheie, iar altu-mi umple cupa goală.
Și totuși vinul și cu mine și draga-n ceasuri de iubire,
Mai bine fripți într-o tavernă decât cruzi într-o mănăstire.