Stăteam și credeam că mă gândeam
Da’ de fapt dormeam și visam
Realitatea pe care o trăiam
În lumea asta fără Dumnezeu.
Construiam iluzii pe care apoi
Cu un cuvânt le dărâmam.
Și-am lăsat în urmă triste ruine
Care ascund povești triste din mine
Bucăți rupte din sine
Și dacă-l rupi de tot, mă-ntreb ce rămâne.
Cât din mine sunt eu
Cât din mine e rău
Și cât din mine e bine..
Tu îmi dai indicii subtile
Da’ eu fug ca prostu’ de tine.
Și tu îmi șoptești adevărul
Dar eu am urechile pline,
De venin ce vine dintr-o fostă iubire
S-aștept mierea să curgă din iubirea ce-așteaptă să fie.
Dar viața asta plină de păcat
Nu mă lasă deloc să mă simt împăcat
Până voi fi îngropat
Țin zâmbetul pe buze ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
Și probabil n-ai fi aflat.
Doar că țin să mă spovedesc, nu vreau să rănesc
De-aia sunt obligat să învăț să iubesc, să mă abțin să urăsc
Da’ poate cu timpu’ o să plâng și o să cresc
Și viața îmi va da înapoi dreptul meu natural să zâmbesc.
Tot m-afund în beznă, simt apa la gleznă
Mă scufund o dată cu vasul, nu renunț, e onoare în engleză.
Doar că prinzi rădăcini la poale de munți
Printre mărăcini, inamicii sunt mulți.
Încetează să minți. Încetează să minți,
Nu vezi că te simți?
E ca și cum corzile ar vibra doar când eu le ating
Ca și cum focul s-ar aprinde doar când eu o să-l strig
Și când încep să-l simt și transpir doar eu pot să-l sting.
Doamne, îți mulțumesc pentru toată suferința pe care o simt
Și care îmi stoarce penița!
Știu, câteodată îmi fură privirea Ibiza
Da’ n-am uitat că tu mi-ai dat în grijă pe biată,
Și-o s-o rafinez până o să fie clară ca sticla
Viziunea mea caldă surprinde chiar clipa,
Criticii mei expuși toți la Antipa,
Se prăbușesc în istorie precum nume mari ca familia Agripa.
În timp ce eu mă cufund în beznă să caut lumina
C-o aștept să vină cum așteaptă un diabetic insulina
Am principii, d-asta sunt ușor de rănit,
Și dacă le încalci, jur că te fac să regreți că m-ai întâlnit.
Nu-s cel mai bun da’ te fac să uiți destinu’ impus,
Și îți dau aripi să zbori cât vrei tu de sus.
Nu te mai simți strâns în temnița asta a luminii,
Care-ngheață inimi, mă face să-mi pierd din feeling,
Da’ mă regăsesc pe drum, mă scutur de praf și scrum
Și-i promit Domnului că încerc să fiu mai bun.
Fiindcă tot ce văd acum parcă e făcut de mâna unui nebun
Și-n jur nu-s forme reale, doar iluzii și fum..
Și oricât de sus e brațul nu le poți strânge în pumn,
Nu poți stinge pasiunea nicicum.
E tot ce mă face să simt că trăiesc,
Și am de gând să mă bat ca un nebun
Realizez acum, am mai fost aici cândva,
Am mai văzut asta cumva
Și tot ce fac asta acum e să-ți dau înapoi bucăți din povestea ta.
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție profundă asupra luptei interioare, a căutării de sine și a credinței. Artistul explorează teme precum suferința, deziluzia și dorința de a se regăsi și de a evolua, recunoscând imperfecțiunile și căutând iertare.