Auto-reflecție – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Legământ

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De ce oare sunt complicat?
N-am versul fin, suav, ușor
Să pot să iau cu mine-n zbor
Doar bucurii… Nu e păcat?
Sunt prea tenebru, plicticos
Și nu știu să produc plăcerea;
Confund dulce, cu-amar, cu fierea…
N-am parcă bula de-un spumos?!
Și nu-s în viață o corvoadă?!?
Cred chiar c-am șarmul meu, aparte;
Ades sunt jockerul din carte…
Cu mine viața nu e fadă!
… Îmi promit singur o schimbare
Profundă; vreau să dau sublim,
Să fiu Verlaine sau omonim!…
Să rămân lumii o candoare!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Paradoxală Inerție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ades trăiesc
senzația stupidă
că mă irosesc;
tot trece timp pe lângă mine,
eprogramat,
nici cel puțin cât o omidă
să devin cocon, un fluture, albine..
Un handicapat!.
Sunt ca un tâmp
infatuat,
pretins abilitat
să schimb ce-am adunat;
talent cu știință..
și mă complac
într-o ineptă neputință,
stând..
.. pe banii mei,
căci „time is money”,
ce-am învățat de la evrei
și spiritul e sensul hranei..
iară moneda-s eu
ce mă preling pe un culoar
ce l-am avut noroc de-antreu,
și ce nimic nu fac..
.. buimac,
un pierde vară de hoinar
secundă de secundă,
când știu fără de dubiu
că sunt o carapace muribundă..
Și uite, nici acum n-am explodat.. ca un Vezuviu?!?..
Ce seminție;
„sapiens”
lipsit de sens!
Câtă prostie,
câtă inepție, câtă inerție!?!..

Sfântu' Ateu - Toleranță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

M-am apucat eu într-o zi
Să critic, să văd, să dezmint
Toți oamenii de pe pământ
M-am supraapreciat, până-ntr-o zi..
Când am descoperit utopia, fără
dovezi.
E bine, nu-i fals, e-n soare tot ce vezi
Idealul-n care crezi e pe pereți în caii verzi.
La început, am studiat omul, maimuța
Am ajuns orb la concluzia că nu ne știm existența.
Trăim cu strămoșii, murim cu speranța
Credem cu stupoare că ne cunoaștem viața
Renegăm religia, suntem criticați
Știu bine ce spun, nu mă abordați
Când ateii dau întrebări sunt internați
La 9 sau la 6, cui p***a mea-i pasă?!
Principalu că-i spital, că nu suntem acasă.
Suntem în ’90, trăim ca animalele
În suflet nu ne acceptăm,
Nici șansele sau patimile.
Ne-au schimbat drogurile.
Hai că-ncep a vorbi frumos.
Promit pe icoană să nu-l mai critic pe-al vostru Hristos.
De azi mă schimb, voi fi călău fragil
De azi o să gândesc mai bine, dar tot rămân senil.
Că eu uit în 2 minute ce-am gândit o viață, mi-i greață,
Vomit printre dinți tot ce-am mâncat de dimineață.
Sunt baiat timid și nu vorbesc de pe pereți.
Am o viață amară influențată de oameni corecți.
Fără cazier mă integrez lesne în orice colectiv bănos,
Nu-s de fapt nici chiar așa de urîcios.
Pur și simplu-mi place să respir rime duios
Rime legate, întortocheate în fața-ți scuipate.
Am atîta căldură-n că topesc gheața
Când mă trezesc și vă respir dimineața
Toată vodka și tequilla baută-n abundență.
Beau tot doar dacă se toarnă gratis,
Beau azi, mâine, ieri și oricând îmi vine-n-vis.
Ficatu mă roagă, să îl donez pe gratis.
Nu mai poate saracu că a doua zi ii dau iar cu bis
Că nu-s carturar, beau ca Nicolae Labiș.
Mă bucur de viață, f*t pe furiș
Și nu fac public asta, doar lipesc afiș
Scriu poezii, semăn cu Catarsis
Doar că-s tuns mai scurt, am gîndul mai abrupt, chitara mi s-a rupt și am trecut la voce
N-am timp să mă pocăiesc, am doar glasul dulce, profit și răcnesc, s-audă padurea un Gând necurat, să verse timpanul doar sânge-nchegat
Să plîngă mama:”Iar s-a îmbătat, s-a împiedicat a vrut să scuipe și a căzut în cap.”
Îmi irosesc viața cu banii de la părinți și-mi cumpăr icoane, mă-nchin la sfinți
Doar atunci când sînt prea treaz ca să mă pot spăla pe dinți, ce dinți amuzanți…
Se uită toți în patru puncte cardinale
Împrăștiați în gură ca pe un cîmp cu cereale
Vorbesc lucruri banale, despre animale… ca tine, ca mine ca toți ce-și ies repede din Balamale…făcînd lucruri demențiale, la copile doar anale.
Urăsc balenele, strîmbele, clocitele
Când încerc să fiu drăguț, îmi întorc spatele
Profit, scot p***a și kaput apatele!
Mă resemnez și cu asta, le dărîm casele, le omor întîi pe ele, mai apoi aproapele.
Gatman nu iubește să fie ignorat de
femeia simplă ce el a creat, sluga domnului, „***a iadului”,
Că eu nu mi-am dat coasta, doar coasta dealului!
Pentru asta bunăciune rog să fiu respectat, la sf. Lazăr înmormîntat
Cu 40 de preoți ce au tumoare la cap.

JerryCo - Dragă Jurnal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

REFREN.
În tot ce-i interzis văd plăceri extreme
Cum desfac bagajul apar probleme,
Cu programul sunt un dezastru total
Dragă jurnal, dragă Jurnal..
Nu mă integrez nicăieri și nu stau,
În dragoste nu știu niciodată ce vreau
Oare valul ăsta mă duce spre mal
Dragă jurnal, Dragă jurnal..

STROFA 1.
Dragul meu jurnal
Bărbatul perfect să mă pupe-n cur original..
Eu când mă trezesc arăt ca dracu, sunt posac,
Patu-i un război, iar în șifonier nimic călcat, doar un ciorap curat
Viitor incert
La volan mai mult pe vremea când n-aveam carnet
Când m-amețesc toți sunt proști, eu sunt deștept, agasez câte-un agent
De-aș purta arme albe-aș fi în pericol permanent..
Cum aud un sfat
Îl dau în p***a măsii de zen și fac ca Hulk,
Înăuntrul meu e și-un om matur și calculat
Dar momentan la butoane umblă eul meu de căcat..

REFREN
În tot ce-i interzis văd plăceri extreme
Cum desfac bagajul apar probleme,
Cu programul sunt un dezastru total
Dragă jurnal, dragă Jurnal..
Nu mă integrez nicăieri și nu stau,
În dragoste nu știu niciodată ce vreau
Oare valul ăsta mă duce spre mal
Dragă jurnal, Dragă jurnal..

STROFA 2.
Cu fetele-s de vis
Azi mă-ndrăgostesc, iar mâine flacăra s-a stins..
Sunt ca un ceas care-a fost zdrobit și s-a stricat
Nu vreau să mă simt singur, dar nici prea implicat, frate-i complicat..
Ele cer angajament
Încerc să fug și mai rău le-atrag ca un magnet,
Se satură să stea după c***l meu și-atunci mi-e dor
Le-ntorc din drum, iar în zori femeia cuiva, trage ușa după ea..
De-acum le zic din start
Dacă vor un om normal la cap și așezat..
Să mă folosească-n scop recreativ, fiindcă eu sunt un egoist introvertit
Pentru care fericirea e un mit..

STROFA 3.
Artist model
Din câte-autografe am dat, nu-s trei la fel,
Pe lingăi nu-i sufăr că știu cât de tare sunt, mă enervează tot
Habar n-am cine ce-a mai scos, nu-mi pasă deloc..
Sunt prea ocupat
Cu ratarea oricărei șanse de-a fi promovat,
Iubesc ce fac da-n afara scenei sunt un tip cu-o viață de trăit
Mă găsești des în vamă beat într-un club nenorocit..
Mi s-au strecurat
Tot felul de-obligații în contract intenționat..
Să-mi amintesc cine sunt altfel sunt terminat
Dragul meu jurnal dacă scapi în public tre’ să-mi vând din ficat..

Johann Wolfgang Von Goethe - Născut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Născut, pus anume-a
Privi și vedea,
Din turn treier lumea,
Mă bucur de ea,
Mă uit în albastru,
În preajmă disting
Și lună, și astru,
Și ciută, și crâng.
Văd astfel de-a rându-mi
Podoaba din veac;
Și toate plăcându-mi
Eu însămi mă plac.
Tu, ochi preaferice!
Ce-ai strâns, ca prinos,
A fost, orice-ai zice,
Atât de frumos!

Richard Bach - Cel Mai Bine Știi Să Îi Înveți pe Ceilalți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cel mai bine știi să îi înveți pe ceilalți / lucrurile pe care tu însuți ... →

Razvan Alexe - Show a la Krem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hei, hei, bună seara. Bun, bine v-am găsit!
Mă simt pregătit să vă prezint alt film.
Stai chill, n-am venit cu tema copiată.
E alt stil de ce-am pune problema, capră.
Iată, dragă, zbor din tipare.
Dau tare din aripioare-n căutare de mâncare.
Și mă bucur ca o floare la soare că bate tare (aici nu mai știu).
Sunt femeie de serviciu, sunt femeie de servici.
Cu mătura specială curăț pătura socială.
Și ca-n orice altă seară, diseară salut portaru’.
Bun, bună seara, bun, bine v-am găsit!
Okay, mai calm, că ne-am liniștit.
Acum ceva timp eu m-am îndrăgostit,
Și de-atuncia cred c-am înnebunit.
Și, ca să nu par chiar așa ultimu’ fraier,
Atenție și cu mânuțele în aer!
Scuze că intervin, dar i-o problemă alarmantă!
Oricum, aveai o conversație neinteresantă.
Mi s-a-ntâmplat, ghici ce, același lucru.
Ți-l prezint subtil pe el, în speranța că te bucuri.
Sun-a mare clișeu, treaba se împute!
Mi-ai furat inima, îți fur și eu 2 minute.
Ascultă-mă puțin înainte să iei paharul
Și să mi-l arunci in față fiindcă te-am visat azi-noapte.
Te-am dus în casa aia de care-ți vorbeam,
Dar te confundam cu cocoșatu’ de la Notre-Dame.
Mă rog, irelevant!
Am dat de dormitor, ulterior, dar era ferecat cu un zăvor.
Cu un topor l-am deschis!
O să fac cum mi-am promis. Îmi asum acest risc.
Ce naiba, doar e vis.
Un bec am stins, te-am întins, te-am atins și te-am lins din adins pân-ai zis mulțumesc.
Nu m-am născut ca s-ajung vre-un mare șmecher,
Ci doar ca să țin publicu-n priză fără ștecher!
Văd că Michael Steck e momentan fără pereche.
Vreau să colorez cu verde tot drumul spre Vama Veche!
Deci, e rândul tău să te decizi,
Că m-am săturat de gândul krem sa nu te sinucizi!
Da, bun, păi cam atât, iubire.
Ne mai vedem la o privire-aruncată cu nesimțire.
Îl iubesc pe Jim Carrey.
Cred că-i un blestem,
Fiindcă momentan trăiesc dintr-un show a la Krem.
Bun, bună seara, bun, bine v-am găsit!
Cum am ajuns aici? Nu știu, s-a nimerit.
Universul m-a chemat la această emisiune,
Ca atare se pare că face parte din misiune,
E okay, n-are ce să fie rău.
Sunt doar un actoraș rapperaș din Bacău.
Dacă voi considerați că ce-am zis are valoare,
Atunci pace, ne vedem data viitoare.
Ciao!

George Bacovia - Pro Arte II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu scriu
Și, poate,
Trădez
O criză morală,
Fără s-o știu, –
Ar obiecta
Cititorul.
Mănânc
Ca să trăiesc.
Scriu
Să mă deștept.
– Contagiul
De tristul meu moral,
Stimate cititor,
Uită-l, –
După alte cărți

Octavian Paler - Nu M-Am Născut Ieri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească. Tot ce poți face este să fii o persoană iubită, dar oricum ai tăia, orice lucru are două fețe, deci și eu, așa că „Restul depinde de ceilalți”. Un lucru în care m-am luptat să cred e că trecutul și circumstanțele ți-ar putea influența personalitatea. Dar că tu ești responsabil pentru ceea ce devii”. Depinde ce conține acel trecut, pentru că unele fapte nu pot fi ignorate și unele consecințe nu pot fi surmontate. Ești omul trecutului tău. Cândva, acel tu nu era definit, era în formare, și s-a schițat ca răspuns la stimulii actuali în acel timp. De atunci îți faci idee despre cum ai vrea să nu fie, deși habar n-ai care e alternativa. Important e să fie altfel! Ești optimist, nu ești prost, ai expectanțe mari de la tine și de la ei, le oferi sinceritate, respect, apoi refuzi să o mai faci, le întorci spatele, le arăți că nimeni nu e de neînlocuit, încerci să te convingi și pe tine de asta, urli, te întrebi când ai avut timp să greșești atât de mult ca instanțele alea mai mari ca voința și creierul tău să-ți aplice acest tratament. Și atunci înveți că „indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta”. Îți propui să pedepsești orice urmă de slăbiciune care apare în tine pentru că „doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit”. Și alegi că ce vezi tu e corect, încercând să stabilești niște certitudini. Slăbiciunea (sentimentul) pentru cineva îți crește disponibilitatea către ascultarea cu atenție a părerii lui și asta ar dărâma edificiul tău. Apoi mai crești un pic și, da, vezi că nu ești centrul universului și că lumea merge liniștită înainte fără participarea ta activă la ceva, la orice. Te vezi iar mic între elefanți care, fie că se apropie cu afecțiune sau cu agresiune de tine, te calcă în picioare pentru că nu-ți bănuiesc fragilitatea. Te repliezi, îți redefinești parametrii și cred că atunci înveți că „cei care sunt cinstiți cu ei înșiși ajung mai departe în viață”. Te uiți în urmă și vezi că mai mult de jumătate din alegerile care ți-au trasat drumul nu au fost ale tale și, din restul, mare parte au fost făcute prin excludere mai degrabă decât prin afinități reale. Pentru că acea primă idee a rămas: așa nu! dar cum? Te sperii de tine, te urăști, te condamni și te blamezi. Te refugiezi într-o nouă idee: „nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alții. Câteodată trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți”. Dar (ca să vezi) nu ești omul care dă vina pe alții.
Și ei au avut motivațiile lor, și ei sunt oamenii trecutului lor. Nu poți să te ierți pentru că dintr-un punct puteai schimba ceva. Puteai să schimbi macazul și să intri în altă luptă. Aici e mai delicat pentru că, vezi tu, e ca într-un sistem opresiv. Ani de zile scopul tău e să-l subminezi, iar când el se surpă, te trezești fără obiectul urii, fără dușman. Ești liber. Dar prea târziu. E un decalaj pe care trebuie să-l recuperezi rapid și te dărâmă spațiul ăsta nou din jur. În toată acea perioadă de izolare sperai în lucruri de genul „sunt oameni care te iubesc, dar nu știu s-o arate”. Revelația de după război e tocmai confirmarea! Te bucuri, dar nu mai poți să te dedici lor cum ai fi făcut-o dacă nu te-ar fi târât prin supărări. Devii circumspect, dar conștiința îți spune că atunci „când sunt supărat am dreptul să fiu supărat. Dar nu am dreptul să fiu și rău”. Nu vrei să-i dezamăgești, dar diferențele sunt deja prea mari și orice faptă a ta pare o răutate. Ei te-au pierdut undeva pe drum și nu te mai cunosc pentru că au fost absenți la schimbările petrecute în tine în toți anii ăștia. Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile”. Ca un laitmotiv, consideri că vina îți aparține și te macină cum să faci ca să păstrezi echilibrul între ce vrei tu și ce vor ei. Fugi dintr-o extremă în alta: te izolezi sau te dedici cu frenezie anturajului. Cauți mereu varianta aia care să contrasteze cu „așa nu”-ul. Mai înveți cu dezamăgire că „așa nu”-urile sunt încă multe altele decât ăla inițial de care fugeai. Și apoi ”viața îți poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc”. Pentru că îți iluminează toate lucrurile pe care le-ai învățat și tu nu știai că le știi.

Blazzaj - Blazzaj

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Blazzaj, Blazzaj sade-n peisaj
Pe un drum arid, piatra de marcaj
E curtea supremă de-aruncat la canal
Ce-i banal, nemernic, becisnic și brutal
Blazzaj, Blazzaj, ruliu și tangaj
Înot, survolaj, valuri, siaj
După nava ta, proprietate privată
Perpetuum mobile-n croazieră uitată
Blazzaj, Blazzaj e-un tip de sondaj
Special de opinie despre propriul imaj
Îți oprești gândurile despre tine
Și le-ntrebi de bine, le-ntrebi de bine
Recurs la metoda-ntrebării directe
În sala de mese-s prea multe insecte
Studentul model primește cartonaș
Roșu, galben, verde, albastru, oranj
Ioana are-n lesă un câine dotat
Ion își trage-n piele corpul desirat
Mihai are chelie și-i stă bine-așa
Iar cu ochelari pe nas nu-i nicio materie grea
Ce nasol îi profu, ce mic îi norocu
Ce urât subiectu, ce corupt prefectu
Ce frumoasă-i Gina, albă limuzină
America-mi place, frate, sănătate!
Blazzaj, Blazzaj sade-n peisaj
Pe un drum arid, piatra de marcaj
E curtea supremă de-aruncat la canal
Ce-i banal, nemernic, becisnic și brutal
Blazzaj, Blazzaj, ruliu și tangaj
Înot, survolaj, valuri, siaj
După nava ta, proprietate privată
Perpetuum mobile-n croazieră uitată
E seara de-ajun de plecare-n voiaj
E somnul tihnit și e roșu-n obraji
Cabana la munte, zonă de relax
Cuptor cu tiraj, miros de talaș
Blazzaj, Blazzaj, lichid de menaj
În voiaj de om rătăcit prin oraș
Din zonă incertă te-ndrepți prin pasaj
În concert asta seară cei de la Blazzaj