Sfântu’ Ateu – Toleranță

M-am apucat eu într-o zi
Să critic, să văd, să dezmint
Toți oamenii de pe pământ
M-am supraapreciat, până-ntr-o zi..
Când am descoperit utopia, fără
dovezi.
E bine, nu-i fals, e-n soare tot ce vezi
Idealul-n care crezi e pe pereți în caii verzi.
La început, am studiat omul, maimuța
Am ajuns orb la concluzia că nu ne știm existența.
Trăim cu strămoșii, murim cu speranța
Credem cu stupoare că ne cunoaștem viața
Renegăm religia, suntem criticați
Știu bine ce spun, nu mă abordați
Când ateii dau întrebări sunt internați
La 9 sau la 6, cui p***a mea-i pasă?!
Principalu că-i spital, că nu suntem acasă.
Suntem în ’90, trăim ca animalele
În suflet nu ne acceptăm,
Nici șansele sau patimile.
Ne-au schimbat drogurile.
Hai că-ncep a vorbi frumos.
Promit pe icoană să nu-l mai critic pe-al vostru Hristos.
De azi mă schimb, voi fi călău fragil
De azi o să gândesc mai bine, dar tot rămân senil.
Că eu uit în 2 minute ce-am gândit o viață, mi-i greață,
Vomit printre dinți tot ce-am mâncat de dimineață.
Sunt baiat timid și nu vorbesc de pe pereți.
Am o viață amară influențată de oameni corecți.
Fără cazier mă integrez lesne în orice colectiv bănos,
Nu-s de fapt nici chiar așa de urîcios.
Pur și simplu-mi place să respir rime duios
Rime legate, întortocheate în fața-ți scuipate.
Am atîta căldură-n că topesc gheața
Când mă trezesc și vă respir dimineața
Toată vodka și tequilla baută-n abundență.
Beau tot doar dacă se toarnă gratis,
Beau azi, mâine, ieri și oricând îmi vine-n-vis.
Ficatu mă roagă, să îl donez pe gratis.
Nu mai poate saracu că a doua zi ii dau iar cu bis
Că nu-s carturar, beau ca Nicolae Labiș.
Mă bucur de viață, f*t pe furiș
Și nu fac public asta, doar lipesc afiș
Scriu poezii, semăn cu Catarsis
Doar că-s tuns mai scurt, am gîndul mai abrupt, chitara mi s-a rupt și am trecut la voce
N-am timp să mă pocăiesc, am doar glasul dulce, profit și răcnesc, s-audă padurea un Gând necurat, să verse timpanul doar sânge-nchegat
Să plîngă mama:”Iar s-a îmbătat, s-a împiedicat a vrut să scuipe și a căzut în cap.”
Îmi irosesc viața cu banii de la părinți și-mi cumpăr icoane, mă-nchin la sfinți
Doar atunci când sînt prea treaz ca să mă pot spăla pe dinți, ce dinți amuzanți…
Se uită toți în patru puncte cardinale
Împrăștiați în gură ca pe un cîmp cu cereale
Vorbesc lucruri banale, despre animale… ca tine, ca mine ca toți ce-și ies repede din Balamale…făcînd lucruri demențiale, la copile doar anale.
Urăsc balenele, strîmbele, clocitele
Când încerc să fiu drăguț, îmi întorc spatele
Profit, scot p***a și kaput apatele!
Mă resemnez și cu asta, le dărîm casele, le omor întîi pe ele, mai apoi aproapele.
Gatman nu iubește să fie ignorat de
femeia simplă ce el a creat, sluga domnului, „***a iadului”,
Că eu nu mi-am dat coasta, doar coasta dealului!
Pentru asta bunăciune rog să fiu respectat, la sf. Lazăr înmormîntat
Cu 40 de preoți ce au tumoare la cap.