Versuri corectate și adnotate
Într-o seară de februarie,Asfințitul colora o oarecare arie,lăsând fâșii portocaliiascunse privirii doar de blocurile de vis-a-vis.Cerul era de un albastru deschis ferm,de parcă întreaga zi se dilata în etern.Nori roz diafani beatifici în imponderabilitate,toate identic de puternic impregnate.Soarele cobora vizibil pe măsură ce se scriau versurile;luminile de vis-a-vis începeau să se aprindă mai desși le … Citește mai mult
Lui Leonte Moldovan.Coboară peste ape lunaȘi cum își-apropie figura,Ai spune-un cap ce se prăvaleÎn fundul lacului de-a dura.Însângerată joacă apaȘi e-o tăcere sepulcrală:A fost pe undeva, se vede,O execuție capitală.
Când împrejur e uitareȘi-i liniște-n asfințit,Privește cu blândă-alinarePrin stuful de mal răsărit.În zile de lenevieMă plimb pe-acolo și eu.Nu-n stufuri oare să fieVăpăile focului meu?Privește severă, senină,În ochii fostului gând.Pășind pe-o cale străină,Eu alte cântece cânt.Curând amurg în caleaDestinului va ieși.Va fi răsturnată cărarea-mi,La tine eu iar voi veni.
Se-ntunecă biserica mai tareLa nunți, botezuri sau înmormântări.Și-acolo – șerpuia un drum, pe careÎn asfințit pășea un călător.Era acolo zarea nesfârșită,Aiurea – bezna tot acoperea.Și piatra-n umbră se cedea trezită,La pași, cu pași prin colțuri răspundea.Pe toți drumeții-i însoțea agaleEcouri pe sub, pas cu pas.Cerneau încet lumini prevenitoarePe-amvonul sumbru, pe iconostas.Și-n drumul său spre zările … Citește mai mult
În spatele drumului, sprințare,Ard razele de asfințit.Cu focul de la lumânareRoșeața lor s-a contopit.Și noaptea mea plutind seninăO altă noapte va-ntâlni.Chiar dacă n-am să vă văd lumină –Ea negreșit se va ivi.Și tot ce n-a putut să fieÎn zori sau ziua nicidecum,În amăgirea purpurieS-o săvârși-n prăfosul drum.