ascuns – Versuri.pro

Daniela Condurache - Lacrimi Am Avut și Eu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Merg pe drum, lumea vorbește:
– Uite ce bine trăiește,
O avut noroc cu carul
Și n-o cunoscut amarul,
O strâns bani și-o strâns avere
Fără lacrimi și durere.
Doamne, ce bine trăiește
De nu mai îmbătrânește!
Lumea mă vede râzând,
Dar nu-mi știe niciun gând,
Că nu pot spune la lume
C-am zile rele și bune.
Cele bune-s puține,
Relele tot vin la mine
Și nu pot scăpa de ele
Nici cu bani, nici cu avere,
Dar nu poți trece prin viață
Făr-o lacrimă pe față.
Lacrimi am avut și eu
Când mi-o fost drumul mai greu,
Nopțile și eu am stat
Doar cu inima la sfat
Și la nimeni nu m-am plâns,
Am tăcut și le-am ascuns,
Le-am ascuns să pot cânta
Chiar de-mi plângea inima.

Coma - În Interior

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Perverse sentimente… îmi macină prezentul
Perfuzii elementare s-au rupt
Și din mijlocul iernii
Care rod pe dinăuntru, să-ți dau
Se auzea mișcare.
Nu mai suport… minciuni liniștitoare.
Plutesc… urc sau cobor
Când obosesc… mă ascund.
Subiecte de dor…
Prezența care cere un lucru indecis
Mă trece în derivă… și mă apucă
Gânduri… tense… perverse
Și friguri intense cu corpuri
Asudate de poftă și intră
În urma mea plimbându-se
Flămânde perverse.
Și sunt unele forme și culori diferite
Într-un puls continuu, într-un puls dement.
Plutesc… urc sau cobor…
Când obosesc… mă ascund.
Subiecte de dor…
Plutesc… urc sau cobor.
Când obosesc… mă ascund.
Subiecte de dor.

Coma - Un Semn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Poate apuci să dai un semn
Rezemant cu spatele de cer.
Să te știu oriunde nu e nicăieri
Pentru nimeni soarele nu stă cât vrem.
Poate uiți să nu tresari
Poate uiți să nu apari.
Deși cel mai simplu-i să uităm ce suntem
Poate nu toți caii mor când vrem.
Te știu
De când
De azi
Demult.
Te sper
Plecând
Venind?
Spunând.
„Salut,
Te știu,
Azi stăm târziu!
C-am rătăcit-ndeajuns
Iar
Unele drumuri sunt prea scurte
Pentru prea multe de ascuns”.
Dar ce-ai vrea să auzi,
Ce-ai vrea și eu nu spun?.
Ce-ai vrea să fim,
Ce-ai vrea și eu nu sunt??.
Poate chiar nu-i vis din care să nu ne trezim
Poate nu-i nici vis de care să fugim.
Te știu
De când
De azi
Demult.
Te sper
Plecând
Venind
Spunând.
„Salut,
Te știu,
Azi stăm târziu!
C-am rătăcit-ndeajuns.
Iar
Unele drumuri sunt prea scurte
Pentru prea multe de ascuns”

Cristian Rizescu - Sunt Mare Colecționar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu nu sunt milionar
Sunt doar colecționar
Colectez banii de afară
Ca banca Elvețiană.

Ref: Mulți mă întreabă cum vin
Bani și pe unde-i țin
Nici la bancă, nici la C.E.C.
N-o să afle, că-i secret (x2).

Nu țin banii la vedere
Nu mă dau că am putere
Țin banii la mine acasă
Aici sunt în siguranță.

Ref: (x2).

Eu nu sunt milionar
Sunt doar colecționar
Colectez banii de afară
Ca banca Elvețiană.

Ref: (x4)

Carlos Varela - O Singură Palabra (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un cuvânt nu spune nimic
Și în același timp ascunde totul;
La fel cum vântul ascunde apa,
Ca florile ce ascund noroiul.
O privire nu spune nimic
Și în același timp spune totul;
Ca ploaia pe chipul tău
Sau vechea hartă a unei comori.
Ca ploaia pe chipul tău
Sau vechea hartă a unei comori.
Un adevăr nu spune nimic
Și în același timp ascunde totul;
Ca un foc ce nu se stinge,
Ca o piatră ce naște praf.
Dacă într-o zi îți voi lipsi, nu voi fi nimic
Și în același timp voi fi totul;
Pentru că în ochii tăi sunt aripile mele
Și la țărm mă înec.
Pentru că în ochii tăi sunt aripile mele
Și la țărm mă înec.

's Dreams - Aripile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Spune-mi dacă-i între noi iubire,
Spune-mi dacă a rămas ceva nespus,
Spune-mi dacă ți-a lipsit o știre,
Nu există lacrimi ce se varsă-n plus.
Nu mai spune că vrei să stai,
Eu nu știu că-i spre inimi sau spre porți de Rai,
Nu mai poți să te minți așa când poți pleca, și-o știi.

Refren: x1
Și știi, nu pot să-ți văd aripile când vii, dar poate
Ascunzi de mine durerea pe care o simți direct pe spate.

Buzele sărută, dar nu iau aminte
Când sărutul nu are când să spun vorbe ce dor
Și acceptă să rănească prin cuvinte
Buzele trădează prea ușor, prea ușor.
Nu mai spune că vrei să stai,
Eu nu știu că-i spre inimi sau spre porți de Rai,
Nu mai poți să te minți așa când poți pleca, și-o știi.

Refren: x1
Și știi, nu pot să-ți văd aripile când vii, dar poate
Ascunzi de mine durerea pe care o simți direct pe spate.

Mii de bătăi pe minut, ca un colibri în zbor
Te grăbești atât de mult, irosești colori.

Refren: x2
Și știi, nu pot să-ți văd aripile când vii, dar poate
Ascunzi de mine durerea pe care o simți direct pe spate.

Cinema Bizarre - Mai Adânc și Mai Adânc (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De ce – De ce ar trebui să ne mai adâncim în asta?
Nu știu.
Am încercat – am încercat pentru a găsi
Ce e în secret
Nu știu.
Timpul – minutele
Sunt numărate
Între noi..

Refren:
Intră mai adânc și mai adânc
Mai dulce și mai dulce
Nu se poate ascunde dorința
Pentru că ai afla că aceasta a crescut.
Este atât de puternic..
Este întârziată….
Întotdeauna…
Întotdeauna…

Cum – cum ai venit abundent în gândurile mele?
Mă întreb…
Acum simt că este
În partea mea
Mă întreb…
Timpul – secundele
Sunt numărate
Între noi..

Refren:
Intră mai adânc și mai adânc
Mai dulce și mai dulce
Nu se poate ascunde dorința
Pentru că ai afla că aceasta a crescut.
Este atât de puternic..
Este întârziată….

Adânc în..
În între…
Eu și sufletul meu
Atât de mare….
Adânc…
Dulce…

Refren:
Intră mai adânc și mai adânc
Mai dulce și mai dulce
Nu se poate ascunde dorința
Pentru că ai afla că aceasta a crescut.

Julio Cortazar - Îți Iubesc Sprâncenele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îți iubesc sprâncenele, părul, te dezbat pe coridoarele
de-un alb pur, unde se-alintă fântânile
luminii,
îți analizez fiecare nume, te mușc cu finețea
unei cicatrici,
vreau să-ți prind în păr cenușile fulgerului și
panglicile ce dormeau în ploaie.
Nu vreau să ai o formă, vei fi
exact ceea ce vine din spatele mâinii tale,
pentru că apa ia în considerare apa și leii,
atunci când se dizolvă în dulceața basmelor
și gesturilor, acea arhitectură de nicăieri,
aprinzând lămpile în toiul întâlnirii.
Toată ziua de mâine e planșeta pe care te inventez și te
desenez,
în curând te șterg, nu așa arăți, și nici cu acel
păr drept, cu zâmbetul acela.
Caut suma ta, marginea cupei unde vinul
este și luna și oglinda,
caut acea linie care face să tremure un om
într-o galerie a muzeului.
În plus, te iubesc și de mult timp, și ascuns.
Te amo por ceja..
de Julio Cortázar.
Te amo por ceja, por cabello, te debato en corredores
blanquísimos donde se juegan las fuentes
de la luz,
te discuto a cada nombre, te arranco con delicadeza
de cicatriz,
voy poniéndote en el pelo cenizas de relámpago y
cintas que dormían en la lluvia.
No quiero que tengas una forma, que seas
precisamente lo que viene detrás de tu mano,
porque el agua, considera el agua, y los leones
cuando se disuelven en el azúcar de la fábula,
y los gestos, esa arquitectura de la nada,
encendiendo sus lámparas a mitad del encuentro.
Todo mañana es la pizarra donde te invento y te
dibujo,
pronto a borrarte, así no eres, ni tampoco con ese
pelo lacio, esa sonrisa.
Busco tu suma, el borde de la copa donde el vino
es también la luna y el espejo,
busco esa línea que hace temblar a un hombre en
una galería de museo.
Además te quiero, y hace tiempo y frío.

Debu - Sincer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa:
Îmi pun căștile pe cap..
Să pot să ascund liniștea,
Din scrumul de taină în ea..
Mă pierd în avangardă,
Abia acum am realizat!..

Refren:
Lasă-mă să zbier,
Da’ lasă-mă să țip
Când nu mai pot să simt,
Nu mai pot să mint,.
Vreau să fiu sincer!
Vreau să fiu sincer!.
Că nu e personal
Sunt doar un personaj
Ce nu trebuie jucat!.
Vreau să fiu sincer!
Vreau să fiu sincer!.

Bridge:×6
Oare o să m-asculți din nou?.

Refren:
Lasă-mă să zbier,
Lasă-mă să țip
Când nu mai pot să simt,
Nu mai pot să mint,.
Vreau să fiu sincer!
Vreau să fiu sincer!.
Că nu e personal
Sunt doar un personaj
Ce nu trebuie jucat!.
Vreau să fiu sincer!
Vreau să fiu sincer!

Stefan Augustin Doinaş - Poteca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În adâncul pădurii
în cel mai adânc
luminiș din adâncul pădurii,
unde lumina-uitare de sine
își pierde culorile
există o potecă ascunsă
pe care omul n-o știe.
Numai ursul bătrân
și căprioara rănită,
numai șarpele vătămat
și privighetoarea fără aripi
se târâie până acolo,
transfigurate
și cad.
Și-n timp ce lumina
în uitare de sine
își pierde culorile,
un abur ușor, nevăzut,
se dezbracă de blănuri și pene
și pornește încet
pe potecă,
printre ramuri,
în sus.