Poate apuci să dai un semn
Rezemant cu spatele de cer.
Să te știu oriunde nu e nicăieri
Pentru nimeni soarele nu stă cât vrem.
Poate uiți să nu tresari
Poate uiți să nu apari.
Deși cel mai simplu-i să uităm ce suntem
Poate nu toți caii mor când vrem.
Te știu
De când
De azi
Demult.
Te sper
Plecând
Venind?
Spunând.
„Salut,
Te știu,
Azi stăm târziu!
C-am rătăcit-ndeajuns
Iar
Unele drumuri sunt prea scurte
Pentru prea multe de ascuns”.
Dar ce-ai vrea să auzi,
Ce-ai vrea și eu nu spun?.
Ce-ai vrea să fim,
Ce-ai vrea și eu nu sunt??.
Poate chiar nu-i vis din care să nu ne trezim
Poate nu-i nici vis de care să fugim.
Te știu
De când
De azi
Demult.
Te sper
Plecând
Venind
Spunând.
„Salut,
Te știu,
Azi stăm târziu!
C-am rătăcit-ndeajuns.
Iar
Unele drumuri sunt prea scurte
Pentru prea multe de ascuns”
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de incertitudine și căutarea unui sens sau a unei conexiuni. Vorbitorul își exprimă dorința de a primi un semn și reflectă asupra dificultății de a comunica și de a se regăsi pe sine.