Versuri corectate și adnotate
Nu e o scenă din filmeAsta e povestea meaNu e vorba de SF-uriAsta e realitatea.De trei ori condamnat pe viațăPentru niște fapte greleCă am luat zeci vieți de oameniSingur cu mâinile mele.Dumnezeu să-mi ierte victimele meleDar ce să le fac, dacă au vrut beleleFiecare om are un destinȘi al meu a fost să fiu asasin.Dumnezeu … Citește mai mult
A evadat un asasinÎn ochii lui vezi doar veninA fost închis în libertateÎn dulci plăceri cu dulci păcate.Și vad ura cum se naște din lucruri pierduteȘi-mi simt textura cum se schimbă perfid pe nevruteMult cer deasupra capului decât pământ sub picioareAcum totul pare a fi doar o metaforă apăsătoare.Și firea lui necunoscutăȘtiu că te doare … Citește mai mult
În surpătura arsă uscatu-s-au scaieții,se zgribulește luna-n răcoarea dimineții,e câmpul rupt de foame, sărac ca un păing.Trăsura se hurducă pe drumul cel șoldiu,o veche hardughie-i, un necuprins sicriu.Acoperindu-și fața, năimiții ucigașiși-ascund cu grijă frica, își fac cu greu curaj.Un negru călătorește pe lângă surugiu.Să te-ntâlnești cu moartea – ce gând zurbagiu! –mergând într-o trăsură. Viteazul … Citește mai mult
Aici, ce răvășit-au reci pumnale:un mort. Aici e trupul spintecatpe nume Cezar. Hoitul e-nsemnatde cratere crestate de metale. Aici temuta, azi înțepenitamașinărie ce-i aduse slavăacelui care fapta de ispravăa săvârșit și-a scris în împlinita-iviață. Tot aici și împăratulce laurii-nțelept i-a refuzat,ce răsărit și-apus a subjugatși-a stăpânit și marea și uscatul. Și altul tot aici, ce-avea … Citește mai mult
Traian:Atât de adânc a intrat pumnalul în victimă,Atât de lejer a intrat în carne căDoar sângele țâșnind, sunetul oaselor trosnind,Trezesc în el sentimentele ce le caută de-atâta timp.Transformă dorința-n sentință,Cu bună știință, dar cu rea credință,Tind să zic celor ce nepăsători pe-alături au trecut,El i-a înțeles perfect, dar asta l-a făcut să-i urască mai mult.Admirându-și … Citește mai mult
Asasinatul nu este specialitatea mea.Oameni n-am ucis niciodată, poate doar vreoinsectă,vreun țânțar ce l-am strivitcu papucul pe zid.Voi pregăti în anii ce-or să vină plasesă-i apăr. Apoi, vreme îndelungată,voi deveni eu însumi o insectă, dar fără apărare.Am înțeles acum că a trăinu-i o problemă de demnitate sau de altecategorii morale. Nu depinde,nu depinde de noi. … Citește mai mult
…în mereu bulversatul senat romanatât de avanparcă toate erau de unică folosinţăla sosire, la plecare (şi rămânere) de lucru, de fiinţă,de semn, de iluzie, de viaţă, de moarte,de Cezar & Brutus,de jos, de sus – acolounde fiecare cu altul în contrareîn minte şi jind înălţa o spânzurătoareca mecanism de pus în funcţiunesau în ficţiune,odată ce … Citește mai mult
Mahui Suri, vicleanul, când acestea auzide la fiul său, şi zise spre morar : „Dă fuga,ia călăreţi cu tine, -aleargă, sângele acum să-i verşiduşmanului meu de moarte, că pe veci îmi va scăpadacă taina-acestor vorbe-n lume se va răspândi!”Auzi moraru-această aprigă poruncă, darnu-nţelese tâlcul trebii. Şi în noaptea de treizecidin Hurdad-mah se întoarse-n moară lângă … Citește mai mult
Cum a fost?– O tăietură pe obraz.Asta-i tot!O unghie strângând tulpina.Un ac ce se-adânceștepână la rădăcinile țipătului.Și marea încetează să mai miște.– Cum? Cum a fost?– Așa.– Nu mai spune! Chiar așa?– Da.Inima a ieșit singură.– Vai, vai mie!
Veți fi rege, ce interesantToți vor face reverențe, ce palpitantVeți fi cel mai invidiat om din palatLa înmormântarea dumneavoastră va plânge un regatDu-te, du-te, mi-aduci ghinionVă veți petrece viața cu fundul pe tronAaaaaaaaaaaaa, nu mă speriaSimt că o să vă asasineze carevaVeți fi îngropat în hârtiiVeți muri plin de birocrațiiVeți înnebuni, dar la casa de … Citește mai mult