Versuri corectate și adnotate
E-o rană-n pieptul cerului și curge,înspăimântând privirea unui nor,o rază din apusul care plângecu lacrimi de un roșu-amăgitor.E-o rană-n cer și-albastra lui culoarese schimbă, în apusul liniștit,cu cea a nopții ce, treptat, aparec-un cer având culori de infinit.În liniștea schimbării, se ridicăplutind pe aripi moi de gând senin,în dansul ce trăirii îl dedică,doi îngeri ai … Citește mai mult
Fecioara în Alb.Apune soarele pe dealuriÎn slava purpurei de sângeŞi răsunând adânc din valuriDoineşte-un glas şi parc-ar plânge;De simţi o caldă adiereTrecând pe fruntea ta curatăCa şi o şoaptă care piereSub bolta serei înstelată,Să ştii că-i ruga mea senină,Ca visul nopţilor de vară,Ce se înalţă-n umbra linăÎn ceasul jertfelor de seară.De vezi plutind pe blonda … Citește mai mult
Ah, apus cu-aripi stropite,Cât le pizmuiesc de tare:Căci prin tine-i pot transmiteCă absența lui mă doare.Zvâcnetul elitrei taleIscă-n suflet dureri multe,Floare, ochi, pădure, valeSuflu-n lacrimi stau s-asculte.A ta blândă adiereRana pleoapei o-nfioară;Ah, m-aș stinge de durere,Dacă nu le-aș vedea iară.Fugi la el în grabă mare,Varsă-n pieptu-i dulci cuvinte;Dar ferește-l de-ntristare,Chinul meu să nu-l frământe.Spune-i doar … Citește mai mult
Te-așteptam la malul mării…Tu, în razele de-apus,Lunecai pe-un val adusDintr-o lume-a depărtării,Într-un timp al înserării,Ca supus. Mi te-a așezat pe plajă…Eu, cu gândurile dus,Ți-am părut acolo pusÎn amurg să stau de strajăȘi să fiu, la orice vrajă,Nesupus. Ochiul blând al înserării,Te privea. Te-ndepărtaiSpre apus ori spre un raiDin adâncul renunțării,Iar în valurile mării,Tu erai.
La Argeș.Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine,Un corb bătrân își-ntinde puternic negrul zbor,Și-n liniștea adâncă, din când în când ușor,Din ulmi cad frunze moarte rotind în clipe line.Dar, ca odinioară, de ce azi nu mai vineDomnița să privească, din ‘naltul foișor,Cum soarele-asfințește, împurpurând de dorZăvoaiele umbroase de-o tristă vrajă pline.Când se oglindă-n ape murindele … Citește mai mult
Stă amurgul să coboareApropiere – ndepărtând –Prima-i înălțată-n zareSteaua serii-n licăr blând!Totu-i clătinat himeric,Cețuri urcă spre senin,Adâncimi de întuneric..Lacu-i de răsfrângeri plin.Din răsăriteana zonăLuna-mi trece un fior,Pletele de sălcii-ușoareSaltă-n valul următor.Umbra joacă-n boarea rece,Luna vraja-și țese lin,Și prin ochi răcoarea trece,Inimii-aducând alin.
E-un drum șerpuind pe sub poale de dealSub tălpi ce se-ncing în țărânăȘi-un tânăr, ce merge cântând la cavalO doină-nvățată la stână.Cu el, e doar umbra-i ce crește-n amurg,Sub pasul întins voinicește,Din ochi, picături de apus i se scurg,Iar jalea din doină-l oprește.Ridică privirea. Nu-i cânt de cavalȘi, totuși, e-aceeași cântare,Ecoul să fie-n cetatea din … Citește mai mult
Lui Emilian Galaicu-Păun.Ochii îi suntca niște pepiniere de păstrăvi –nici o lacrimă-n plus.Susîn adâncul de boltăo pasăre răpitoareplutește în cercuriurmărindce se întâmplă jos.Când braziiîși terminară de ascuțit umbrele,un sânge orbitorinundă apusuliar păstrăvii lunecoșievadară pentru totdeaunadin ochii încădeschiși.
Septembrie 1828.Când în zori grădină, munteSe desfac din văl de ceațăȘi pestrițe flori mărunteSă-și aștepte doru-nvață;Când eterul nori cu rândulSpre senina zi îmbieȘi când vânt din est suflându-lCalea soarelui o scrie;Când, vrăjit, nalți mulțumireCerului înalt și mare,Soarele, la despărțire,Aurește-ntreaga zare.
De ce, oare, înserarea e menită să se așezePeste ziua liniștită ce se-alintă-n Soare blândȘi-i așteaptă mângâierea, trup de clipe-abandonândSub atingerea de raze care vin s-o-mbrățișeze?Fermecat de albul zilei, o sărută, o iubește,O învăluie-n căldura șoaptelor cum nu s-au spusȘi-i promite nemurirea zilei fără de apusDacă vrea să îl urmeze, cu iubire, nebunește.Îl privește-nfiorată, înroșită … Citește mai mult