apa – Versuri.pro

Ducu Berti - Pe Iza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe Iza pe lângă apă
Toate crengile se-apleacă
Nu s-apleacă de vremi grele
S-apleacă de dor și jele
Nu s-apleacă de vânt greu
S-apleacă de dorul meu
Lasă, mandră, că ți-oi spune
Cu cine am plecat în lume
Lasă, mandră, ca-i vedea
Ce-o plătit dragostea me’
Și cea bună și cea rea
Și multă și puține
Pe Iza pe lângă apă
Toate crengile se-apleacă

Dimitrie Anghel - Șipotul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cânta voios sub crengi un șipot, cânta din zori și până-n seară.
Dar a venit un vânt de gheață, și pe cleștarul apei sale,
Și-a-ntins înțurțurata-i gură ca un voinic trudit de cale,
Și-apoi s-a dus din nou în lume sunând din vesela-i fanfară.
S-a dus, și-n urma lui deodată s-a-ntins o pace-atât de-adâncă
Încât, învinsă ca de spaimă, te-ai dat de șipot mai aproape,
Și-ai vrut cu focul gurei tale să-nvii șivoiul moartei ape,
Să-i împrumuți o clipă viață, din viața ta, să cânte încă.
Dar cântul, înghețat de crivăț, n-a ascultat de-a ta chemare,
Și tu, surprinsă, cu sfială, ți-ai coperit frumoasa gură,
Și-ai stat nedumerită parcă, nevrând să crezi că-n natură
Îți poate sta ceva-mpotrivă, când i-așa dulce-o sărutare.
Și-atunci, abia atunci, prin minte ți-a dat că jertfa ta-i pierdută
Și că-n voiosul glas de apă cânta ca-ntr-un rapsod o viață..
Ascultă glasul care cântă atât de dulce pân’ nu-ngheață,
Căci moartea trece pretutindeni și moartea e de-a pururi mută!

Dinu Flamand - Un Pumn de Nămol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un băiețel (cam așa cum ți l-ai dori – cu pistrui)
țâșnește din casă și începe să zboare
timpanele dau să-i pocnească de fericire
este o vară cât cerul, omizile ronță-ronțăiesc
din frunzele dudului.
Ar putea să ajungă din urmă zăpezile, ar putea
răsturna berbecii deasupra norilor
cu nuiaua de-alun.
El zărește
cu un ceas mai devreme piatra de care
se va împiedica bețivul din cârciumă,
el aude departe vântul sosind
să ridice în clarul fustelor
căsele transparente. strigă larva
coconului de mătase, dar și mătasea;
se reazămă – suveran peste sclavii furnicilor –
de curbura aerului, mușcă din fructele curcubeului.
Ți-l dăruiesc astfel, în patru dimensiuni, înainte să cadă.
Spre amiază îl va striga o voce, îi va fi sete și-atunci va bea dintr-un pumn de nămol apa fostei fântâni.

Dinu Flamand - Oraș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strada în pantă duce spre clinici,
dacă îți ții respirația,
poți să auzi urletul câinilor pentru experiențe,
pentru progres medical.
Sunt ținuți la subsol și
primăvara îi atinge prin gratii.
Deschizi o fereastră spre stele de ceară
și intră miros de la fabrica de săpun;
ești mai rău? ești mai bun? nu vei ști prea curând.
Este cert, însă, lumea se spală.
Prea simplu ar fi de acum să învingă
în tine o sete trupească.
Trec fete pe stradă
și una din ele deschide cișmeaua
iar gâtul ei cald se întinde
sub sabia apei.

Dinu Flamand - Poemul Fastuos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Singurătatea în adâncul retoric,
tristețe de apă, nevorbitoare
— cu gura la gura înecatului sorbi
din el aer de sânge și apă.
Cu ochii deschiși în adâncul retoric,
unde stă un poem fastuos.
Cu ochii larg deschiși spre fuioarele frazelor,
Ultima vorbă a înecatului
bulbucește la suprafață într-o limbă străină.

Dred - Apa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cer dorințe întruchipate,
Le cauți de zori, ele sunt departe.
Ajung la un punct comun,
Nu gândesc la rece, dar tot pun
Rime calde savurate, încântate,
Ce e drept, negativele sunt furate.
Poftă bună, vreau și apă,
Mie greu să beau, deci nu iartă.
Nimeni pe nimeni, nici măcar pe mine,
Și nu ține de noi cum ține la voi.
Apa mea e un izvor fermecat,
Încă nu aberez, dar în forță am plecat.
Și ajungând cu trenul în gară,
Nu las pe altu’ să mă facă
Fotografie băgată în ramă,
Am căzut în cap, am și o rană.
Mie sete de zori, am doar hrană,
Și tot aberez ca Nicolas Bargaña.
Și nu pun mintea în capul nimănui,
Noapte o ascund undeva într-un cui.
Ba tu stai ca o găină și cu un pui,
Pui inima pe frâu și te lași închis.
Acum ajungând până la Eremis,
Și nu pot să tac din gură, tot zici bis.
Tu te faci că plouă, dar așa ai zis,
Dar nu te lași de critichism.
Mă afund, râsete de zori,
Și nu pot să zbor până la nori,
Dar noi putem să fim tot ce nu crezi,
Ascultă-mă, închide ochii și ai să vezi.

Alain Bosquet - Cântec de Dragoste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Eu sunt soarele tău și fără mine
Tu nu poți să trăiești.
Eu sunt aerul tău și fără mine
Tu nu poți să trăiești.
Eu sunt apa ta și fără mine
Tu nu poți să trăiești.
Eu sunt pâinea ta și fără mine
Tu nu poți să trăiești.
Eu sunt somnul tău și fără mine
Tu nu poți să trăiești.
Eu sunt…

Pavol Janik - Apa de Derivație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Apa vodcii distilate
nu ne ține la suprafața apei.
Și nici apa simplă distilată
nu ne ține la suprafața vodcii.
Toate apele și vodcile lumii
ne duc
de nas.

Eugen Jebeleanu - Dialectica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am învățat de la apă / cum să nu curg / Am învățat de la ... →

Johann Wolfgang Von Goethe - Liniștea Mării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Grea tăcere peste ape,
Marea-și doarme somnul pur,
Plin de griji pescarul vede
Largul neted dimprejur.
Nici un vânt din nici o parte!
Calm de criptă, colosal!
Peste tot până departe
Nu se mișcă nici un val.