amiaza – Versuri.pro

Dumitru Iacobescu - Poem de Amiază

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Amiază!
Un pian, alături, intonează
Un cântec trist, în calmul verii,
Un cântec demodat, care brodează
Petale dulci pe pânzele tăcerii.
Nici eu nu știu ce am!
Hemoragii de soare-mi bat în geam,
Cu lenevii de aur cald mă fură
Și mă sărută lung pe ochi, pe gură.
Ce mână delicată,
Cu degete de veșted trandafir,
Te leagănă, o, inimă blazată?
Ești tu, romanță tristă de clavir,
Sau tu, extaz solar?.
Oh, pianul cântă tot mai trist, mai rar,
Și soarele mă cheamă,
.. și îmi pare
Că fruntea mea alunecă în zare
Spre-un infinit de pace și uitare.

Dimitrie Anghel - Amiaza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E cald și lângă trunchiuri umbra treptat se face tot mai mică,
Văzduhul tot nu se-nfioară de nici un zbor de rândunică
Și doar furnicile de-aleargă acuma fără de hodină,
Mărgele negre sămănate pe drumuri albe de lumină.
În straturi florile-s trudite; un crin din când în când se-ndoaie
Și lung privește-n sus să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie?
Dar întristat în ternă iarăși își frânge trupul zvelt în două…
Ce n-ar da florile să aibă acum, măcar un strop de rouă!

Adrian Păunescu - Nu Mă Plâng

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu mă plâng,
N-am de ce să mă plâng,
Și așa am trecut de amiază,
Numai lampa sub umărul stâng
Filează, filează, filează.
(Locuri comune, 1986)

Magda Isanos - Amiaza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu știu ce-a fost mai demult.
Am uitat. Din trecut m-am ales
ca să fiu singură, ca să te-ascult
înainte de-amurg și cules.
Cu fiecare lucru, azi știu,
mă-nrudesc și de zarea mea țin.
Revolta s-a făcut surâs, durează
această plină, fără greș amiază.
Ce-a fost mai demult am uitat.
Poate-am dormit și-am visat.
În bulbii de morcovi și cepe
e încă un vis care-ncepe.
În toate-i prea multă lumină.
Soarele l-aș culege cu mâna.
Dar pân’ la urmă eu voi fi cules
și voi cădea în întunerec des.

Petre Stoica - Amiaza Târzie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O creangă apropiindu-se de-o altă creangă
freamătul sărutărilor
emișcarea aerului
un cerc pe apă
saltul veveriței
și apoi o nouă durere
emișcarea aerului
și aromele mentei uitată între degete

Eugenio Montale - Oase de Sepie - 11

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Glorie a întinsei amiezi
când sub copaci nu-s umbre aruncate,
și când din ce în toate le vezi,
de prea lumină, strălucind roșcate.
Soarele, sus – și un prundiș arid.
Ziua mea, așadar, nici că s-a dus:
ora cea mai frumoasă e dincolo de zid,
pe care îl închide în tencuit apus.
Zăduf, în jur; un pescăruș se-ndură
peste un rest de viață, în coborâre lină.
Ploaia cea bună este dincolo de căldură,
în așteptare-I însă bucuria deplină.

Leonid Dimov - După-amiaza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Balaurul ucis de-atâtea ori
De bunii duci ai lumilor aceste
Ascunde-n iris lire de culori
Și-n fiecare solz câte-o poveste.
Găsitu-l-am pe-o floare de tulipă
Uscată galben într-o carte veche.
Purta ineluri grele pe aripă
Și pietre nestemate în ureche.
L-am întrebat: felia de coral
Din ochiul lui ce vrajă nouă țese?
Deși știam: un șipot sideral
În solnițe pustii prin după-mese.

Florența Albu - Amiaza - I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Urât ca cititor de poezie.
Amiaza norilor
și pocnetul unei păstăi
umbelifera.
În spatele obloanelor
amor și ură –
lumea.
când simți torid contemporan acut
cuvintele
ca scriitor de poezie.
A te lăuda cu nimic – mai nimic
a te lăuda cu de toate
a ne lăuda
cu prosperitate!

Florența Albu - Amiaza - II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Guști sarea propriilor buze
guști săruturi marine
cuvintele – ocnă.
Amiază toridă și norii europeni
evii secretă miere;
norocul nostru
sarea cea de toate zilele!.
Trupuri plăvane
tainul de sare
lins cu iubire –.
perechile sfințite intră
astfel în jug –
o, fidelități pământene.
Florența Albu – Anno Domini (Cartea Românească – 1991)

Florența Albu - Amiaza - IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Urât. Devreme.
Cărți de poezii.
Și joci șotronul cu metafora
și joci pe aurul din râuri.
Te-ai și văzut
cu site mari și site mici
îngenuncheat în mâlul sfânt –
ce alchimii la mâlul sfânt!.
– de ce să nu?
– de ce să da?
Cartea se scrie cu pământ
îți moi un deget în pământ
îți umpli gura cu pământ
și câteodată-i aur sfânt
dar nu se știe pe pământ!.