altar – Versuri.pro

Costel Zăgan - Altar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înger de zăpadă pus pe jar. / Costel Zăgan, Universuri paralele →

Daniel Vişan-Dimitriu - Altarul Esenței de Jar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îmi era de ajuns o zvâcnire de vânt
Ca să urc spre tării, să-ntâlnesc heruvimi
Neștiuți pe sub nori, să-i declar serafimi,
Mai frumoși, mai școliți, mai abili în cuvânt.
Când zburdam cu acei aripați nevăzuți,
Îmi eram ca-ntr-un vis plin de stele, dar gol
De orice, de oricum, de nimicul din stol,
De arginții plătiți pe un dram de virtuți.
Mi-am ales ritmuri noi și-am dansat, nesătul,
Și prin cer, și prin Iad, cu elan și năduf,
Am fost mag, am fost zeu pe sub pene și puf,
Am avut tot ce-am vrut, pân’ la clipa „Destul!”.
Când, simțind c-au venit ploi din cer, cu pământ,
Mi-am retras din priviri licărirea ce-a fost,
Am ieșit, brusc, din visul trecut în anost,
Desuet și pierdut, ca zvâcnirea de vânt.
Sunt în pace, acum, sunt același de ieri,
Cu priviri ce sclipesc a esență de jar
Ce mai poartă în el o chemare-n altar
Construit de un vis ce-a născut primăveri.
Daniel Vișan-Dimitriu
(25 mar. 2020, Vol.”Cântecul visurilor”)

Georg Trakl - Biserica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îngeri pictați păzesc altare; umbră
Și calm; și rază din priviri albastre.
Trist șovăie în gol făpturi sihastre.
Fum de tămâie și leșie sumbră.
Pe scăunel în rugi Madonă pare,
Cu pali obraji, mica prostituată.
Figuri de ceară nimb de aur poartă;
Domnul cu barbă albă, lună, soare.
Par moi coloane și schelete. Dulce,
Corul băieților acuma tace.
Culori afunde lin se mișcă-n pace:
Pe gura Magdalenei roșu curge.
Colindă-n vise grele o gravidă
Amurgu-acesta plin de măști, stindarde,
Și umbra-n calea sfinților îi cade
Și-n pacea îngerilor văruită.

Nichita Stănescu - Acolo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Acolo, la locul acela înalt,
la subțioara aripii păsării migratoare,
Eu mi-am făcut biserică și altar,
Unde fructele cerului, stelele
Se spovedesc de sămânța lor,
Unde
Ochiul meu se spovedește de lumina văzută,
Neschimbată în verb –
Acolo unde
La subțioara aripilor păsărilor migratoare
M-am cununat cu tot ce moare.

Nahapet Kuceac - E Un Altar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

– E un altar de fildeș cu două flăcăruie.
Sau, poate, fi-vor sânii tăi netezi, cu gurguie?
Oricum, m-aș face preot, paracliser, măcar,
Să pot sluji în umbra slăvitului altar!.
– Paracliser? O, Doamne, e slujba mult prea grea!
De preot – ce mai vorbă? Ești un copil abea!
Ți-ai pierde vremea-n jocuri cu gândul că te-nchini,
Și ar tânji altarul, pustiu, fără lumini.
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii

Alexandru Obedenaru - Altare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iluzia schițează o navă fermecată,
Superbă nereidă, pe-abisuri verzurii,
Prin lumile fantastice, în nopți de frenezii,
Vrea sufletu-mi cu tine, oceane să străbată.
Cutreierând pe valuri, neancorând vreodată
În portul ce ascunde cinism, sălbăticii;
Uitând și munți și crânguri, pe mările pustii,
Voi aduna din haos speranța spulberată.
Prin spații de smaralde, topaze și safire,
Trecutul stins în lupte, veghere și mâhnire,
De-o altă viețuire, prin vrăji, e alungat.
Detunător decorul de-oraș grotesc tresare,
Disting în mii de glasuri al vrajbei șuierat;
Și, poate, numai visul a închegat altare.