Alienare urbană – Versuri.pro

Snails - Oameni Grăbiți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oameni grăbiți
(versuri și muzica Snails).
Luminile aprind orașul mare, dar nu încap
Prin zgomote și fumul de motoare
Privirea mi-o împart cu ei
Oameni, oameni grăbiți
Oameni, oameni grăbiți.
Ai ochii mari, rotunzi de semafoare
Dar nu mă vezi, artere, vene, trotuare
Nu, nu visez
Oameni, oameni grăbiți
Oameni, oameni grăbiți.
Dar ne trezim aparte
Ne pierdem printre oameni
Orașul ne desparte iar
Pot să te duc departe
Doar să mă strigi pe nume
Îl vei citi pe trotuar.
Mă urmăresc priviri de manechine
Și nu-nțeleg
Sunt din fereastra ta sau din vitrine
Iar pe alături trec
Oameni, oameni grăbiți
Oameni, oameni grăbiți

Ezra Pound - NY

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Oraș al meu, dragule, albule! O, zveltule,
Ascultă! Ascultă-mă, și-ți voi da un suflet.
Ia aminte la mine, dulce din fluier zicând.
Acum știu că-s nebun.
Aici sunt un milion de oameni înnebuniți de trafic:
Acest oraș nu e o fată.
Nici n-aș putea cânta, chiar de-aș avea un fluier.
Oraș al meu, dragule
Ești o fată fără sâni,
Ca o trestie-argintie de zvelt.
Ascultă-mă, însoțește-mă!
Și-ți voi da un suflet,
Și vei trăi de-a pururi.

Octavian Bud - Semafoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În orașul străvechi, are loc fiecare
Până când l-au schimbat și i-au pus semafoare
Era larg și frumos, pentru-un rai azi se pierde
Până când au creat traversarea pe verde.

Refren:
S-a născut un oraș fără oameni într-însul
Semafoare pe străzi se mai joacă de-a plânsul.
Semafoare pe străzi la răscruci și de case
Și un roșu bolnav care n-o să ne lase
În orașul străvechi are loc fiecare
Până când l-au schimbat și i-au pus semafoare.

Refren:
S-a născut un oraș fără oameni într-însul
Semafoare pe străzi se mai joacă de-a plânsul.
Și mai mult ca orice, mai cumplit ca reproșul
Ne simțim vinovați dacă trecem pe roșu
Și mai mult ca atât, am intrat în dovadă
Ne simțim vinovați dacă trecem pe stradă.

Refren:
S-a născut un oraș fără oameni într-însul
Semafoare pe străzi se mai joacă de-a plânsul.

Tudor Chirila - Alt Oraș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu te-ai săturat de orașul ăsta care ne mănâncă nervii și ce-a mai rămas din suflete,
mitocani care aruncă orice din mașină de parc-ar vrea să scadă-n greutate;
Claxonează, dă claxoane, nu fi prost, dacă nu claxonezi nu participi la hitul zilei;
Ne uităm urât și nimeni nu zâmbește, nevastă-ta-i de vină că ăla micu crește,
un bou îți taie fața, e 7 dimineața, orașul se trezește da’ nimeni nu zâmbește;
Fum de țigară, cafea cu lapte chioară, șaorma se-nfioară, poliția e cu tine doar când îți este bine.
Promoții la măsline, la farduri, la toxine, promoție la credință, nevastă-ta-i cu altu’,
n-ai timp de asta acum, te concentrezi la trafic și te droghezi cu fum;
Bătrâni trec strada prin locuri nemarcate, un fel de sport extrem la vârste-naintate;
De-aș putea s-opresc orașu-n loc, și-apoi c-o gumă să șterg fiecare bloc;
din bucăți de plajă să clădesc un alt oraș în care oamenii zâmbesc;
Vreau să trăiesc pe o stradă desenată de-un copil, să fiu și eu un desen sub pașii mici ai fetei gri;
Orașul te taxează dacă te naști femeie, burtoși, cărnoși, slinoși, libidinoși își pun ochii pe tine,
ți-e greață dar rezisti „Uite ce bună-i aia!!” da-i peste bube frate; îi trece pan’ acasă, c-acolo ia bărbatsu’
și-o ține până seara când pleacă el la fotbal, și bere cu băieții, „Care băieți?”, „Ăia care-și ard nevestele cu palme peste fund”;
Orașul e profund.
Pasaje, blocaje, claxoane și baloane, telefoane, termopane, parcare pe trotuare,
în parcuri sau cu plată, televizoare scumpe, vezi știrile-n rate; butic, minimarket, supermarket, hipermarket, expomarket;
Noaptea orașul doarme însă respiră greu, gunoaiele prind viață și se rostogolesc, vorbesc și povestesc despre oraș, firesc;
Pazea! vin gunoierii, da’ n-au treabă cu noi, se duc și ei la curve, se duc să fie eroi;
De-aș putea s-opresc orașu-n loc, și-apoi c-o gumă să șterg fiecare bloc;
din bucăți de plajă să clădesc un alt oraș în care oamenii zâmbesc;
Vreau să trăiesc pe o stradă desenată de-un copil, să fiu și eu un desen sub pașii mici ai fetei gri;
Orașul ne-nvață să nu mai iubim;
Orașul ne-nvață mereu să fugim.