Nu te-ai săturat de orașul ăsta care ne mănâncă nervii și ce-a mai rămas din suflete,
mitocani care aruncă orice din mașină de parc-ar vrea să scadă-n greutate;
Claxonează, dă claxoane, nu fi prost, dacă nu claxonezi nu participi la hitul zilei;
Ne uităm urât și nimeni nu zâmbește, nevastă-ta-i de vină că ăla micu crește,
un bou îți taie fața, e 7 dimineața, orașul se trezește da’ nimeni nu zâmbește;
Fum de țigară, cafea cu lapte chioară, șaorma se-nfioară, poliția e cu tine doar când îți este bine.
Promoții la măsline, la farduri, la toxine, promoție la credință, nevastă-ta-i cu altu’,
n-ai timp de asta acum, te concentrezi la trafic și te droghezi cu fum;
Bătrâni trec strada prin locuri nemarcate, un fel de sport extrem la vârste-naintate;
De-aș putea s-opresc orașu-n loc, și-apoi c-o gumă să șterg fiecare bloc;
din bucăți de plajă să clădesc un alt oraș în care oamenii zâmbesc;
Vreau să trăiesc pe o stradă desenată de-un copil, să fiu și eu un desen sub pașii mici ai fetei gri;
Orașul te taxează dacă te naști femeie, burtoși, cărnoși, slinoși, libidinoși își pun ochii pe tine,
ți-e greață dar rezisti „Uite ce bună-i aia!!” da-i peste bube frate; îi trece pan’ acasă, c-acolo ia bărbatsu’
și-o ține până seara când pleacă el la fotbal, și bere cu băieții, „Care băieți?”, „Ăia care-și ard nevestele cu palme peste fund”;
Orașul e profund.
Pasaje, blocaje, claxoane și baloane, telefoane, termopane, parcare pe trotuare,
în parcuri sau cu plată, televizoare scumpe, vezi știrile-n rate; butic, minimarket, supermarket, hipermarket, expomarket;
Noaptea orașul doarme însă respiră greu, gunoaiele prind viață și se rostogolesc, vorbesc și povestesc despre oraș, firesc;
Pazea! vin gunoierii, da’ n-au treabă cu noi, se duc și ei la curve, se duc să fie eroi;
De-aș putea s-opresc orașu-n loc, și-apoi c-o gumă să șterg fiecare bloc;
din bucăți de plajă să clădesc un alt oraș în care oamenii zâmbesc;
Vreau să trăiesc pe o stradă desenată de-un copil, să fiu și eu un desen sub pașii mici ai fetei gri;
Orașul ne-nvață să nu mai iubim;
Orașul ne-nvață mereu să fugim.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața sufocantă și dezumanizantă din oraș, cu problemele sale cotidiene, de la trafic și mitocănie, până la superficialitate și violență domestică. Naratorul visează la o evadare într-un loc mai simplu și mai uman.