Versuri corectate și adnotate
Se țin fetele de mineParc-ar fi roi de albineȘi-au dat toate cu părereaCă-s băiat dulce ca mierea [x3].Apar la televizorPreferatul fetelorApar și-n multe ziareCă sunt dulce și-am valoare [x2].Se țin fetele de mineParc-ar fi roi de albineȘi-au dat toate cu părereaCă-s băiat dulce ca mierea [x2].Sunt atent cu ce mă-mbracToate fetele mă placMă iubesc și … Citește mai mult
Sunt fluture,Azi merg la grădiniță,Mi-am desenat pe frunte aripioare,Pe cap, negru joben, la gât fundiță,Țin strâns în mână mic-o tulpiniță,Primiți din inimă, doamnă, o floare! Sunt albinuță harnică, în soare,Cu drag eu mă trezesc de dimineață,Privirile spre mine toate fug,Spre grădi plec cu zumzet de-aripioare,În stup, la grupă, repede s-ajung,Nectar să-i duc doamnei educatoare. Iar … Citește mai mult
Numai albinele mai pot alege din tutunceva bunătate.. – șiprin pâlniile florilor lui picurăectar..Acum, toamna, doardar floarea tutunului mai poate ademeni într-un ultim zborpe lângă ciurul zăpezilor..Fără teamă sorb din rozele pâinii, fărăfrică – plecate sunt rândunicile cese hrănesc cu adunătoare de miere șimiere neajunsă la stupi.. (O!rândunicile ar putea suporta frigul iernilor noastre, darsomnul … Citește mai mult
Aurie, noua seminție de albinestă să roiască. Patria le-alungă. Guraacestei coșnițe e doldora de zumzet.În orice clipă va să-nceapă aventura.Sau poate că un semn venit din depărtareplecarea le-o amână înc-o oră.Sau poate-o spaimă le reține, să nu cadăîncinerate de-ntâia auroră.
Zile de toamnă cădeau printre șoapte.Cădeau la Paris, dezghiocându-seca niște castane răscoapte.Îmi amintesc prin ce aleluiade frunze, pe-un bulevard,ne plimbam împreună, știuți nimănui.Mă aplecai să ridic din troian o castană:„Curată, proaspătă, strălucitoare,acoperită ca de-o suflarede pulbere albă și de răcoare.Uite, așa ești și tu!”Legământ rostirăm subt al stelelor crug?Sau poate că timp n-avurăm, nici loc,făgăduinți … Citește mai mult
Lângă mare zveltele agaveînfloresc. Puterea miereivindecă albinele bolnave,frânte de tăria verii.Multă boală ți-o-mprumută țiecare stai printre agaveurnele și calmul și o miede albine-n ore grave.Vol.”Nebănuitele trepte” (1943)
Când seva din viță,Coardele noi, caută umbră,Și crește lin poama sub răcoroasaBoltă de frunză:Pentru bărbați o putereDar cu plăcută mireasmă pentru fecioare…Și albine,Când de bine mirositorulPrier îmbătate, le atinge duhulSoarelui, îl urmăresc rătăcindEle fugăritele, când însăArde o rază, ele se-ntorcCu zumzet presimțind multe….În românește de Ion Pillat
Peste portocalizorii se iveau.Albine de aurmierea cătau.Unde o fimierea?.În floarea albastrăeste, Isabel.În floarea aceluirozmarin stingher.(Pentru maurșa mică de aur.Șa de-alamă puipentru soața lui.).Peste portocali zoriise iveau.
Judecată foarte mare oarecând s-a ridicatÎntre muște și albine, încât lumea-au speriat.Muștele zbârniau tareȘi, prin probe vederate,După gust și demâncareDemonstrau ca avocateTrecute prin doctorat(Căci aveau și ochelari,Ca toți docții cei mai mari),Demonstrau învederat,De la una pân’ la mie,Că se trag din carne vieȘi că tabăra le-e leagănȘi botezul lor în sânge,Că-ntrețin și bărbățiaSupărând pe cel … Citește mai mult
Într-o zi, prin asfințit,Șoaricele a-ndrăznitSă se creadă în putereA prăda stupul de miere.El intrase pe furiș,Strecurat pe urdiniș,Se gândea că o albină-iSlabă, mică și puțină,Pe când el, hoț și borfaș,Lângă ea-i un uriaș.Nu știuse ca nerodulVa da ochii cu norodulȘi-și pusese-n cap minciunaCă dă-n stup de câte una.Roiul, cum de l-a zăritC-a intrat, l-a copleșit.Socoteală … Citește mai mult