Efrain Barquero – Dincolo de Iunie

Pământul proaspăt arat visează.Și boii parcă pășesc adormiți.Țăranul îi urmează cu pleoape căzute.Și eu aș dori să adorm în tare esență,și-n stoluri de păsări zburând,s-ațipesc lângă buze deschiseși ochi de ceață, mijiți.Să mă cufund în visul seninului pârâu,și-n rozalii muguri ai tăcerii,să tot colind prin grâne nou-născuteși să culeg din primul rod al brazdei,precum o … Citește mai mult

Edmond Vandercammen – Spicul

Spicul acesta, în vântul nădejdei legănat,Nu știe, coasa moartea i-o da sau vijelia.Dar, răbdător, așteaptă norocul ce-i e datDestinul să-i străbată și vara, și câmpia.Își aurește taina cu valuri larg veniteDin oceanul galben ce soarele-o să nască,Se dăruiește omului, acelui ce sortit eȘi vrea cât mai aproape de boltă să sosească.În firava oglindă unde s-aprinde … Citește mai mult

Omul Cu Sobolani – Vara pe Olita

Vaca imi da lapte, măgaru-mi cere fân,Am 7 ghivece de pământ străbun.Combina nu-mi trebuie iar plugul l-am bulit,Săptămâna-i calmă, de table-s ostenit.Noi muncim și trudim,Planul să-l îndeplinimSoluția cea mai bunăCât mai mult consum de prună.Pe la Iorgu-n crâșmă-s de sine stătător,Trudesc toată ziua, țăran agricultor;Da’ pasa-mi-te vere că trudesc cam multMi-a crescut o ciroză la … Citește mai mult

Aron Cotruș – Cuvinte Către Ţăran

Acest petec de pământ, bun rău,e-al tău!..Ară-l, samănă-l, seceră-l spornic,fii-i slugă şi stăpân statornicşi apără-l, de-o trebui cândva,cu toată vânjoşia ta:cu puşca, cu coasa, cu sapa,sângele vrăjmaşilor ce-or vreasă ţi-l ia,să curgă pe-ntinsu-i ca apa!..tu l-ai udat cu lacrimi şi sudori,şi l-ai muncit sub sori dogorâtori..veacuri de-a rândul,te-ai încovoiat pe el arându-l şi săpându-lpentru grofiţele … Citește mai mult

Floarea Calota – Doina Plugului

Foaie verde trei gutui,Trei gutui și trei lămâi,Din palate și domnii,Din atâtea-mpărății,Din atâtea meserii,Plugul e coroana-ntâi.Eu duminica pe searăÎmi pun plugu-n cărucioară,Iau mândruța bălăioarăȘi cobor la dumbrăvioarăȘi îmi aprind un foc mare,Boii îmi pasc pe ponoare.Iară luni de dimineațăCucul cântă, eu înjug,Mândra pune la porumb,Boii trag, plugul brăzdează,Neica fluieră pe brazdă.Și mierlița pe teleagăMi-ndeamnă boii … Citește mai mult

Floarea Calota – Pe Deal, Pe Teleormănel

Frunzuliță de dițel,Pe deal, pe TeleormănelS-a făcut mugurul mareAu dat grădinile-n floareȘi-ntr-o coadă de vâlceaȚine de plug neicuța,Roua pe plug strălucește,Neicuța la boi hăiește.Cea Joiane, hăis Priane,Se-așeză și-un cuc pe coarne,Cucul cântă, plugul ară,Toată lumea e pe-afarăȚine, neică, plugul bine,Nu ține ochii la mineCă de-ți văd ochii mă cocCa sămânța-n busuioc.Îmi luai cămașa ca fulgul,Tăiai … Citește mai mult

Ion Pillat – Vlad Plugarul

Sunt un plugar, mă cheamă Vlad Nicoară;Am față aspră și tăiată-n lemn,De satul meu mă leagă strâns o sfoarăDe țarină și sapa mea de lemn.Eu nu cunosc sub cer decât pământulMai negru ca o pâine de secară.Dă-mi, Doamne, să-mi călească legământulUn plug, doi boi și brațul care ară.

Ion Horea – Și-Apoi

Să pui cartofii-n gropi adânci, pe paie,Să nu înghețe, sfecla, tot la fel.Și varza din cotor frumos se taie.Pân-la sfârșitul zilei, ce măcel!.Prin lume vor mai fi încă destulede cunoscut și de-nvățat, apoi.Tu vezi să fie vitele sătuleși în ocol mai cară jupi la oi.Răzoarele-s golite, și-o să ningă.Pe râturi apa-mprăștie gălbezi.La sanie să mai … Citește mai mult

Ion Caraion – Dimineața Rodului

De sub blănile lui de somn și mucegai,Soarele intra leneș în cai.Pământul a spus: „Vreau să mănânc! ”Lacom, adânc,Patru broaște țestoaseAu răscolit uitare și oase.Se săvârșea o taină înaltăCa la nașterea întâiului om.Dihăniile sforăiau prin cernoziomParcă ieșiseră, sure, din baltă.Zi de zi, noapte de noapte,Pe urmă-au vorbit cu Mariile și Ionii –Semințele-n șoapte,De sub brazdele … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Pământul

Pământul.Îndrăgit ca o mireasă, dușmănos ca o sudalmă,Chica vântul ți-a-ncâlcit-o, veacuri-veacuri, monoton,Tu, pământ al țării noastre, pătimaș cuprins în palmă,Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui Ion.Pe sălbatica ta față cu lungi riduri brune, parcăO vrăjmașă-ntruchipare coborând din basm puneaGreu blestem, ursind făptura-ți să nu poată să întoarcăDragostea pe care omul necăjit ți-o închina.Dunărenele … Citește mai mult