Versuri corectate și adnotate
Ce simplu rostește bărbatul: „Sunt tânăr! ”Și, apoi, cât de greu e să-și zică: „Bătrân! ”…Că una-i să umbli cu viața pe umărȘi alta-i să tremuri cu moartea în sân!.Dar visul iubirii, același rămâneÎn sfera fragilă de lut adormit..Pe tinere brațe, pe brațe bătrâne,La fel de părelnic, se poartă un mit.
Acum, când șaptezeci de dealuri și șaptezeci de văi mirate adaugă la eternitate și miriadelor de valuriîncă un deal ce se va zbate până la moarte lângă maluri, tu faci să plângă mineraluri de nu mă afli în cetate.Voi fi bătrân cum nu se poatesă-ți fi imaginat vreodatăcând vom vorbi numai în șoaptestingeri la masa … Citește mai mult
Septembrie azi, ce știre sordidăsă-ți spună la radio că ești bătrân,că până la fluture rămâi omidăși că de iarbă verde te faci fân.Septembrie azi, final, rămâi cu bineschimbi soare mic pe luna cea mai bioși-o ții pe cer cu gândul că va ținede cald uimirii. Ești bătrân! Adio!
Norocul, ce-a știut prea mult zăbava,el, ce de tineri nu prea ne răsfață,mă întristează căci, bătrân, în fațăn-am ani la bucurii.. Aștept izbava.Dar cerul dacă-i bun, iubirii lavanu vrea s-o port când anii mă vor gheață,căci ard pentru-o femeie. Tristă viața:mi-i plânsului matura vârstă sclava.Chiar dacă trec de pragul bătrânețiiși soarele-mi stă gata să apună,iar … Citește mai mult
Cutreieri câmpul castilian întinsulȘi nu îl vezi. Privirea-ntoarsă-i, dură,Spre un verset dintr-a lui Ioan scriptură,Obscur, și-abia de bagi de seamă-aprinsul.Apus. Lumina slabă joacă-n zare,Se stinge-ncet. În răsărit învie,Rânjind enormă, luna stacojie,Oglindă a Mâniei milenare.Ridici privirea și o vezi. Un gândCe te-a muncit cândva fugar revine,Apoi se pierde. Fruntea-nnegurată.Ți-o pleci și mergi nainte cugetând,Dar versul ai … Citește mai mult
Lume, cine ți-o zis lumeN-o știut a-ți pune nume,Mai bine ți-ar fi zis floareCă ești tare trecătoare!Vremea trece și iar vineEa cu nimenea nu ține,Pan’ mai ieri eram copilă,Și-amu-s ca mama, bătrână.Vremea trece și se duce,Bătrânețea mă ajunge,Multe-n lume am făcutNuma’ două n-am putut:Vremea-n loc ca s-o oprescȘi eu să nu-mbătrânesc!
eterna bătrânăeternul bătrânc-o lampă în mânăprin cer…
1. Bărbatele, bărbatele,Toată viața pui te lele,Și-acuma la neputereTe gândești că ai muiere X2.Refren1: Norocul tău eu am fost,Că la toate-am ținut rost,La casă și la avere,Chiar și la mandrele tale.Norocul tău eu am fost,Că la toate-am ținut rost,Chiar și la mandrele tale,Arză-te-ar focul cu ele. 2. Cât ai fost la viața taIubeai una și … Citește mai mult
Cerneala putrezește-n călimări,În beciuri, vinul nostru reînvie,Ca să miroasă a lăstari de vieȘi prin armuri ne trec stafii călări.Dintre ai noștri, cei mai mulți s-au stins,Bizanțul pretutindeni ni se-arată,Ce scris zadarnic, vremuri de erată,Stilistică bogată dinadins.Căderi de roți de dorul cheii coarbe,Oprirea va veni, acuș-acuș,Vai, ce aproape au ajuns cei duși,Biblioteca parcă ne resoarbe,În trista … Citește mai mult
Iarăși mă dorciolanele bătrâne.Cât de căruntși cât de jalnic sunt!Trăiesc aici uitat,de azi pe mâine,o frunzăîntre ceruri și pământ.Unde-ai rămas,o, patria mea dragă?În jur –flecari neistoviți și mulți.Nimic de-aceste vremurinu mă leagă:Curândmă voi însingura în munți.