George Marian Popa – Adam și Eva

Adam și Eva.Tu ești femeie, eu sunt bărbatEști Eva, iar eu sunt AdamDoi în Paradis, așezați sub copacMușcând, și tu, și eu, din fructul cel oprit.Mușcând, am cunoscut iubirea, bucuriaAm făcut din noapte zi, noapte de noaptePovestea noastră născută ieri, din vânt, de nicăieriNăscută ieri, fiind azi, și va mai fi în veci.Tu, Eva mea, … Citește mai mult

Lucian Blaga – Lacrimile

Când izgonit din cuibul veşnicieiîntâiul omtrecea uimit şi-ngândurat prin codri ori pe câmpuri,îl chinuiau mustrându-llumina, zarea, norii – şi din orice floareîl săgeta c-o amintire paradisul –şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.Odată istovit de-albastrul prea seninal primăverii,cu suflet de copil întâiul omcăzu cu faţa-n pulberea pământului:„Stăpân, ia-mi vederea,ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi … Citește mai mult

Lucian Blaga – Umbra Evei

Din dulcele chin,din amara plăcerece între moarte ne poartăși-nviere,din voluptățile nopții,din caldă împărăție,o umbră-ți rămânesubt ochi, ușor albăstrie.Cu ce să asemăn adaosul,când vraja pereche nu are?Cu o priveliște, cu vreo-ntâmplare,uitate-n ținuturi uitat-legendare?De izbânzi, răspunzând în pierzanii,de-un farmec rănit –amintește umbra subt ochi,de-o prelungire la nesfârșita vremii cu freamăt de mai,de mireasma răsurii, de arderea gurii,de … Citește mai mult

François Villon – Versuri pe Tabloul unui Primitiv

Adam se deșteaptă; îl arde lin coasta,Femeia din față senină-i zâmbește,Uimit, el se-ntreabă, ca-n vis, ce e asta?Balaie și goală, la ce folosește?Deodată privirea în miez își țintește,Stă gol de răsunet o clipă; din castaFiință-i un licăr de jinduri țâșnește..Iar Eva, pătrunsă de dulce-a săgeata,Vărsându-și pe spate a pletelor unde,Își plimbă surâsul cu-o grație-nceată,Pe sâni, … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Adam (Adan) (Lui Pablo Neruda Înconjurat de Fantasme)

Cu crengi însângerate, dureroase,e Pomul azi. Lăuză, Eva geme.Pe rana ei cristale-diademese-ntrezăresc, iar pe fereastră oase.Şi raza ce de-acum o să se chemecu nume legendare, fabuloase,tumultul vinelor deja uitase,cu dor de măr. Adam, în astă vreme,visează, pe-a argilei fierbinţeală,un prunc ce galopează peste tină,cu fălci zvâcnind pe faţa-i triumfală.Dar alt Adam visează c-o să vinăo … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Porunca

Prin Rai copiii au dus-o foarte bine,Cum ar fi dus-o orişicine,Jucându-se cu gâzele şi ieziiCare săreau pe mugurii livezii.Nici: „Culcă-te devreme!” Nici „TeScoală!”Nu era cine ţine socotealăCă întârzii, Adame, de la şcoală,Că lecţia s-o spui fără greşeală,Că, Eva, încă nici te-ai pieptănat Şite găseşte prânzul tot în pat.Nimic, nici taţi, nici mame, nici dădace,Nici profesoară, … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Adam și Eva

Adam și Eva.Urându-i-se singur în stihii,A vrut și Dumnezeu să aibă-n cer copiiȘi s-a gândit din ce să-i facă,Din borangic, argint sau promoroacă,Frumoși, cinstiți, nevinovați,Și puse-așezământul dintre frați.Dar i-a ieșit cam somnoros și camTrândav și nărăvaș strămoșul meu Adam;Că l-a făcut, cum am aflat,Cu praf și nițeluș scuipat;Ca să încerce dacă un altoiDe stea putea … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Facerea Lumii

Balet pe șapte silabe.Când a fost, la început,Nu era nimic făcut.Lumea toată era goală,Ca o tigvă, ca o oală,Era noapte peste tot,Ca-n cutia cu compot,Era ceață,Ca-n borcanul de dulceață,Și tăcere,Ca într-un hârlău cu miere.Pe-atuncea, Dumnezeu,Singur, o ducea cam greu.Ar fi vrut să vadă soareCă apune și răsareȘi să stea întotdeaunaMăcar de vorbă cu luna.Ar fi … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Păcatul

Pomul pe care Domnul îl opriseFăcea de toate, și caise,Smochine, chitre, pere moi și prune,Cari de cari mai grase și mai bune,Castan cu fel de fel de crăci,Cu flori, miresme și murmure. Căci înParadis se îmbinau deodată Totbunătăți din lumea toată.Să nu te-ndemne gândul: „Ia și papă!”.Să nu îți lase gura apăȘi să mai ții … Citește mai mult