Acuzator – Versuri.pro

Rian Roman - Ți S-au Depus Cuvintele În Privire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ți s-au depus cuvintele în privire
cu ea mă ierți și mă cerți.
Vocea ți-e aproape-o amintire,
un cântec vechi pierdut de celți.
Ești ca un surdomut într-o anchetă,
ca un surdomut-procuror
îmi scoți din suflet, cu ochii, dovada
că m-am murdărit cu negru de om.
Acum, că ai aceasta putere,
de a pătrunde prin piele în trup,
potrivește-ți ochelarii de soare
și privește-mă prin țeava de tun.

Gato - O Femeie Cunoscută

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Degeaba o să plângi, asta este partea a doua.
Știu că-ți doreai vacanțe la Milano și Genoa,
Geantă Louis Vuitton și cămașă de la Zara.
Nu uita de unde-ai plecat, vezi că te caută gara!
Nu-ncerca să te ascunzi, aseară-i fost în club.
Ai mers cu unu’ la hotel după ce ți-a dat un suc.
A doua zi de dimineață ai venit la prost acasă.
Nu te așteptai, nu știai ce o să iasă.
E normal să-ți dea omoru’, oare ce bărbat n-ar face-o?
Eu te-aș face servitoare, nici nu ți-aș mai trage-o!
Că toate sunteți la fel, vă găsiți un prost cu bani,
Îl băgați ușor în boală și-n pământ în câțiva ani.
Un bărbat își pierde capu’ pentru o partidă bună,
Femeia virginitatea când dă de-o mașină bună.
Să le spunem verde-n față, ți le dăm pe șleau:
„Frate, arde tot ce prinzi, lasă t***a fără mau!”
Degeaba o să plângi, timpu’ e ireversibil,
Iar lacrimile tale nu te scot din penibil.
De ce ți-ai pierdut capu’ atunci când era plecat?
Când se rupea cu munca, tu te rupeai cu altu-n pat.
Și care e defapt toată treaba între voi?
Am auzit că te plătește în schimbu’ unor nevoi.
Oare chiar nu-ți ajunge cât îți trimite barbactu’?
De-ai ajuns să îl înșeli să îi rupi patu’ cu altu’?
Asta nu este relație, e o bătaie de joc.
Știi tu vorba aia: „Cel iubit își bate joc!”
Da’ poate într-o zi o să îți primești răsplata,
Ca Alexanda Stan atunci când și-a cerut plata.
Ți-o spun încă o dată, sper acum să bagi la cap:
„Poți să te fuți cu oricine, da’ acasă-i un bărbat,
Care nu știe ce-nvrăți, ce faci în lipsa lui,
Lasă că o să-i spun eu dacă n-ai de gând să-i spui!”

Percy Bysshe Shelley - Schițe Pentru Doi Oameni Politici în 1819

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ca doi corbi înfometați
Stând la pândă într-un pom
Greu de ani, înverșunați,
Croncănind ca apucați
Când miros vreun hoit de om;
Sau ca două cucuvăi
Ce din țainițele crunte
Taie noaptea cu ochi răi
Când pe cer se sting văpăi
Iară luna se ascunde;
Sau ca doi rechini, pândind
Lângă-o insulă-n Atlantic,
Vreo corabie, vorbind
Despre prada ei, cu jind
Și cu sufletul romantic.
Sunteți doi hulpavi ereți;
Două scorpii sub o stâncă;
Doi lupi crânceni, hrăpăreți;
Doi corbi negri, certăreți;
Două vipere – și încă!

Irina Loghin - Măi Bogate, Măi Bogate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Măi bogate, măi bogate,
Cum te-ai ajuns peste noapte,
Din casă-ți făcuși palat
Și-acum de toate-ai uitat,
Ai uitat c-ai fost sărac
Și n-aveai ce pune-n sac,
Și-o duceai de azi pe mâine
Doar c-o ceapă și cu pâine.
Te fălești că ești bogat,
Ai uitat cât ai furat,
La mulți care te-au crezut
Le-ai luat tot ce-ai putut,
Cu vorba și păcăleala
Le-ai luat agoniseala
Și-acuma e vai de ei,
Din casă stau în bordei.
Măi bogate, măi bogate,
Degeaba gândești departe,
Că tu oricât ai lua,
Lumea asta nu-i a ta,
Toate bunurile lumii
Nu pot să le ia doar unii,
Să le țină-nchise-n ladă,
Ăi săraci să nu le vadă,
Să nu uiți vorba-nțeleaptă
Că ce greșești greu se iartă
Și că vine-o bună zi
Când toate se vor plăti.

Nazim Hikmet - Cea Mai Ciudată Creatură de Pe Pământ

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ești asemenea unui scorpion, frățioare,
trăiești în întuneric plin de teamă
ca un scorpion.
Ești ca o vrabie, frățioare,
întotdeauna sărind de pe un ram pe celălalt.
Ești ca o scoică, frățioare,
închis ca o scoică, împăcat.
Ești înfricoșător, frățioare,
cum este gura unui vulcan stins.
Nu unul,
nu cinci –
din nefericire sunteți milioane.
Ești ca o oaie, frățioare,
când ciobanul își ridică bâta,
fugi repede să te pierzi în turmă
și alergi, aproape mândru, către cuțitul măcelarului.
Vreau să spun că ești cea mai ciudată creatură de pe pământ –
mai ciudată chiar decât peștele
care nu poate vedea oceanul din cauza apei.
Iar oprimarea există în această lume
datorită ție.
Iar dacă ne este foame, suntem obosiți, mânjiți de sânge,
zdrobiți ca strugurii în teasc pentru vin,
vina este a ta.
Sufăr mult că trebuie să-ți spun asta,
dar cea mai mare vină, dragul meu frățior, este a ta.

Tudor Arghezi - Răzbunare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

M-au apăsat bătrânii și tinerii și cei
Cu vârste-mpleticite, nici oameni, nici femei.
M-au apăsat nerozii, deștepții, cărturarii
Și micii, mijlocii și marii și mai-marii.
Toți câți împăduchează icoanele și spurcă,
Fățarnici, treapta albă a cerului ce-l urcă,
Au șovăit că ochiul i-a prins și i-a-nțeles,
Acolo unde cardul solemn era mai des.
Mormintelor spoite li s-a cojit spoială,
S-a dezlânat cuvântul, a-ngălbenit cerneala,
Culoarea și accentul s-au stins și risipit,
Lovite de arsura surâsului acid.
Tu tulburi vălmășagul pe prăzile mai bune
Și haita gânditoare n-ai vrea să se răzbune
Când singur dinaintea frăției te ridici
Și-i sângeri fariseii și blânzii-ntorși pe bici?

Autor Monica Berglund - Voi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Voi ați subestimat iubirea,
Inteligenței limite i-ați pus,
Ați profanat sexualitatea,
Și pare că n-a fost de ajuns!
Voi ați lovit în Dumnezeu,
Voi ați lovit în noi în fiecare,
Și sufletele v-ați vândut
Doar pe iluzii-nșelătoare!
Iar pentru voi ce stați și îi priviți,
O să vă spun ceva ce-o să vă doară!
Răul este ușor de făurit,
Și pentru că – noi toți nu l-am oprit!
Deci, haideți să privim atent,
Să ne trezim în numele iubirii,
Nu mai loviți în Dumnezeu,
Căci ne condamnă legea firii!