Ți s-au depus cuvintele în privire
cu ea mă ierți și mă cerți.
Vocea ți-e aproape-o amintire,
un cântec vechi pierdut de celți.
Ești ca un surdomut într-o anchetă,
ca un surdomut-procuror
îmi scoți din suflet, cu ochii, dovada
că m-am murdărit cu negru de om.
Acum, că ai aceasta putere,
de a pătrunde prin piele în trup,
potrivește-ți ochelarii de soare
și privește-mă prin țeava de tun.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tensionată, în care comunicarea verbală este înlocuită de acuzații tăcute și priviri pătrunzătoare. Persoana acuzată se simte vulnerabilă și expusă, judecată fără cuvinte.