absolut – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Relativ, Absolut… Simultan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În fapt, ziua-i mereu cum noapte,
Şi stat, e-n mersul de planetă.
Câştig, se pierde la ruletă..
Urlet, la surzi.. nu sunt nici şoapte.
Adânc, e doar că-i înălţime,
Iubirea-i doar un egoism..
Ateu, e ego-n misticism
Şi unu-n doi, este-o mulţime.
Marea-i şi nor şi râu, la termen
Şi, pierderea-i câştig găsit.
Odihna-i gând neobosit..
Grâu-i colivă, dar şi germen.
E negrul, alb complet închis
Şi naşterea-i moarte de făt..
Tristeţea-i sfârşit de desfăt
Şi iad, e colţ.. la paradis.
Egal, e minusul cu plus
Şi sfera mare-i rotund plat..
Jules Verne e turist neumblat
Şi răsărit, e-un alt apus.
Suntem şi-am dispărut în alţii,
C-avem doar puţini ani lumină
Şi, toţi, culpabili fără vină..
Ce mici suntem.. Cei mai.. „înalţii”!?!

Carl Sandburg - Zgârie-Norii Stau Mândri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mândrii stau zgârie-norii în picioare.
Ei par să spună că au
căutat absolutul
și pus-au stăpânire pe el.
Totuși n-au nicio vină și-s naivi
ca și oțelul, timpul, ca și timpul
beton al bastioanelor lor.
„Omul”, murmură zgârie-norii, „ne-a făcut. Noi suntem
mândri numai așa cum este mândru
omul și n-am găsit absolutul nici noi
în mai mare măsură decât l-a găsit omul.”

Ion Scriba - Celelalte Dimensiuni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Părem minuni
În scundul teatru
Zidit în patru
Dimensiuni.
Visăm intens
Trăim în parte
Dar mai departe
N-avem acces.
Visăm fugar
Să prindem unda
Visul, secunda,
Dar în zadar.
Miraj ceresc
Visele, anii
În ceruri stranii
Se-împleticesc.
Călcăm rebel
Pe-un plan ne plan
Contemporan,
Dar paralel.
Ades mai rece,
Arar mai viu,
Sufletul trece
Din tată-n fiu.
De jos în sus
Urcăm cu greu
Din cimpanzeu
Către Isus.
…………
Poate-s minuni
Mult mai înalte
În celelalte
Dimensiuni.
Ele plutesc,
Precum un astru
Într-un albastru
Dumnezeiesc,
Dar ard prea sus
Și nu-s cuvinte
Să reprezinte
Ce-ar fi de spus.
Gândul uimit
Fără vreo șansă
Cade în transă
Încremenit.
Sufletul mut
Vede cu teamă
Cum se destramă
În Absolut.
Fug de năvod
Să-mi apăr osul
De monstruosul
Cefalopod
Care avar
Din Neființă
Mă amenință
Tentacular.
Să nu te miri,
În alte sfere
Poate-s himere,
Poate vampiri,
Poate amici,
Poate sunt monștri
Sau frați de-ai noștri
Mai mari, mai mici.
……………………
În Spirit pur
E ora, eră
Ca o himeră
Fără contur.
Luând Veșnicia
Ca etalon
Chiar Galaxia
E un foton.
Forțând
Înalte
Ascensiuni.
Pătrund
În alte
Dimensiuni.
Rupând năvodul
Cel mărginit.
Lucrând la Podul
Desăvârșit.
Pentru Exodul
Către zenit.

Nina Cassian - Adaos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu tine, fără tine, aceeași mi-e carnea prematură
lacomă, scârbită, pe care nimeni n-o satură,
o, fără capăt Adaos! Relief căutat
în pivnița neagră a speciei, dulce bărbat,
ninsoare-a sămânței… Vino, du-te,
alteia, nu mie, i-e dat să te sărute,
să-ți descrețească părul, cu dreapta, cu saliva,
și cu imensul ei fier de călcat, care fi-va
într-un fel certitudinea… Eu îți atârn de destin,
ca o parabolă, ciorchine aproape androgin,
dramă a părului violet, adaos
la cele mai reci teoreme ale lui Gauss.
Iubește-te, ia-te în brațe, iubește-te,
cu două brațe netede și două veștede.
Eu nu-s nici bătrână, nici tânără nu-s.
Sunt doar Absolutul pe termen redus.