abis

Ara Alexandru Șișmanian – Privire

de

Privirea e de fapt un spațiu unde lucrul nu eNimic nu e acolo unde nimicul e privitPentru ca lucrul să fie privirea trebuie să încetezeCând privirea-ncetează lucrul e un zenit infinit.Deci lucrul nu poate fi decât infinitul zenitului absolut singurÎn singurătate, aici, este începutul lucruluiAl lucrului ce-a încetat de-a mai fi privireAl vidului ce-a încetat … Citește mai mult

Ara Alexandru Șișmanian – Extază

de

Sublim de ură –Înaintăm uneori prin derapaje de ecouri –Alfabet de sublim editând în pagini de vid •Întrebările sunt subțirimi care se pierd –Răspunsurile, adâncimi ce nu se mai găsesc •Abisul în avisuri se povestește –Fără formă – totuși pagină –Fără carte sau degete – totuși nesfârșită răsfoire –Fără semne ori cuvinte – numai sens … Citește mai mult

Ara Alexandru Șișmanian – Smerenie

de

Ning cu tot sufletul în sălbatice abisuri de cer –flaute de durere – trepte de îngenunchiere –smerită dizolvare în lontan •parcă un stol de catedralear străbate în zbor abisurile •prag de vid – mântuire albastră –stingere înceată în neant smerit •ochii cresc nesfârșiți de moarte –craniul se desface nesfârșit în voci –se întrerup în cântec … Citește mai mult

Vita De Vie – Spre Paradis

de

Nimeni nu te-ascultăNimeni nu te iartăTotul te frământăÎncet.. încet..Nimeni nu te credeNimeni nu-nțelegeNimeni nu te vedeRespins de toțiTe pierzi în abis.Nimeni nu te-ascultăNimeni nu te iartăTotul te frământăÎncet și trist.Spre ParadisTe pierzi în abisȘtii foarte bine ce soartă-ți revine de felZiua de mâine va fi pentru tine la fel.Și nimeni nu te credeCă nimeni nu-nțelegeNimeni … Citește mai mult