Ai fost iubire
Iubită ai fost
Să zic așa, din neprețuire
Ai fost.
Tu ai dorit departe să ajungi
Cu simplu tău sărut
Probabil nu ți-am fost
Iubitul prețuit.
Să zic așa, m-am plictisit
De neînțelegere, mi-e milă
De așteptarea cea de mult
De totul și de tine.
Nenumărate ori
Noi am tăcut
În viitor să fie bine
Ai observat?
De fapt, prezentul era ruină.
Dorința mea nu asta a fost
Iar tu ziceai, dorință să rămână
Eu din adâncuri am fost scos
Să-ți fiu lumină.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație eșuată, marcată de neînțelegeri și așteptări neîmplinite. Naratorul exprimă un sentiment de plictiseală și milă față de situație, recunoaște că prezentul este ruinat și că nu a putut fi lumina pe care partenera o dorea.