Sus în poarta raiului
Stă maicuța Domnului
Cu-n pahar de argint în mână
Și tot plânge și suspină
Vin îngerii și o întreabă
De ce plângi, măicuță dragă?
Cum să nu plâng, fiii mei?
Pe pământ sunt oameni răi
Cum să nu plâng, n-aș ofta?
Pe pământ e lumea rea
Toate crâșmele sunt pline
La biserică nu-i nimeni
Și se-mbată urâcios
Și-L înjură pe Hristos
Și se-mbată și mai bine
Și mă-njură și pe mine
Busuioc verde pe masă
Rămâi gazdă sănătoasă
Și la anu’ când venim
Sănătoși să vă găsim
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea Maicii Domnului față de decăderea morală a oamenilor, care preferă viciile și uită de credință. Este un cântec de jale care reflectă asupra stării spirituale precare a lumii.