Încerc să-ți spun,
Încerc să te cunosc,
Mor să-ți arăt,
Lupt să te am.
Curând ce mai aveai,
M-ai dat la o parte,
E bine când mă arzi,
Iubesc cum mă rănești.
Oh, nu,
Nu-ți voi da niciodată drumul,
Oh, nu,
Urăsc că am nevoie de tine așa.
Nu e ceea ce ai zis,
Ci felul cum ai zis-o,
Nu e ceea ce ai făcut,
Ci felul cum ai făcut-o.
Spune la revedere mie și afecțiunii tale,
Aleg să fiu singur
decât să trăiesc fără atenția ta.
Îți zgârii numele dulce
Chiar pe pielea mea,
M-ai lăsat sângerând,
Dar n-am putut ceda.
Am înghițit otrava
Ca să mă infectez,
Dă-mi înapoi inima
Pe care corpul tău nu a primit-o!
Oh, nu,
Nu-ți voi da niciodată drumul,
Oh, nu,
Urăsc că am nevoie de tine așa.
Nu e ceea ce ai zis,
Ci felul cum ai zis-o,
Nu e ceea ce ai făcut,
Ci felul cum ai făcut-o.
Spune la revedere mie și afecțiunii tale,
Aleg să fiu singur
decât să trăiesc fără atenția ta.
Stau în durere, care mă distruge,
Ca și cum aș deveni propriul meu sânge,
Și mi-e foame de dragostea ta,
Atenția, am să mor.
Acum ceea ce ai zis,
E felul cum ai zis-o,
Nu e ceea ce ai făcut,
Ci felul cum ai făcut-o.
Spune la revedere mie, și atracției tale,
Vreau doar să fiu singur,
singur.
Nu e ceea ce ai zis,
Ci felul cum ai zis-o,
Nu e ceea ce ai făcut,
Ci felul cum ai făcut-o.
Spune la revedere mie și afecțiunii tale,
Aleg să fiu singur
decât să trăiesc fără atenția ta.
Sensul versurilor
Piesa descrie o obsesie distructivă pentru atenția unei persoane, până la punctul de a prefera suferința decât lipsa acesteia. Naratorul recunoaște dependența și impactul negativ, dar se simte incapabil să se desprindă, alegând în final singurătatea ca o formă de eliberare.