Foaie verde lin pelin,
Rău e, Doamne, prin străini,
Ca desculț prin mărăcini,
Vai de copilul străin
Când ajunge la stăpân.
Că stăpânu-i tot stăpân
De i-ai face apa vin
Tot nu-i faci voia deplin,
De i-ai face apa miere
Tot nu-i faci a lui plăcere.
Și-ți dă leafa jumătate
Și mâncare-a treia parte,
Și bătaie cât se poate.
Dar sărmanul tatăl meu,
Făceam bine, făceam rău,
Tot zicea „Copilul meu!”,
De-aș călca din piatră-n piatră
Din străin nu mai fac tată,
De-aș călca din urmă-n urmă
Din străin nu mai fac mumă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și greutățile unui copil aflat departe de casă, supus la exploatare și abuz. Evidențiază dorul profund de familie și regretul de a fi plecat în străinătate.