Mugurel de sălcioară,
Unde neică mi se-ascunde
Fiindcă-l strig și nu m-aude,
Mugurel de sălcioară?.
Mugurel de sălcioară,
Strigă biata inimioară,
M-auzi neică ori n-auzi,
Ori ți-e frică să-mi răspunzi,
Mugurel de sălcioară?.
Uite lunca și fântâna,
Dar nu ți-aud, neică, gura,
Gura ta plină de foc,
Cu miros de busuioc,
Mugurel de sălcioară.
Cine-ndeamnă pe cărare,
E neica sau mi se pare?
E neicuța, vine-ncoa
Că-l aduce dragostea,
Mugurel de viorea,
Mă zării din depărtare
Că dădui fuga-n cărare
Să-l alin c-o sărutare.
Sensul versurilor
O tânără își caută iubitul pierdut, exprimându-și dorul și nădejdea reîntâlnirii. Natura devine martor al căutării sale, iar fiecare element al peisajului îi amintește de el. Finalul aduce speranța regăsirii.
