Tita Barbulescu – Trece Timpul Ca Nebunul

Trece timpul ca nebunul
Și mă trec și eu,
Am lăsat de ieri tutunul
Și mi-e tare greu,
De mă las de nicotină
Doctorul mi-a spus
Că pământu-o să mă țină
Zece ani în plus,
De mă las și de pahar
Doctoru-mi spunea
C-o să stea și n-o să plece
Tinerețea mea.
Trece viața și se duce,
Trece vremea mea,
Dar mai gust din vinul dulce
De inimă rea,
Se duc toate-așa cum vin,
Trece frumusețea,
Și-ntr-o zi fără să știm
Vine bătrânețea.
Trece timpul, trece viața
Și mă trec și eu,
Aș lăsa vinul și gheața,
Dar mi-e tare greu,
Las paharul, le las toate
Într-o bună zi,
Dar iubirea nu pot, frate,
Pentru orice-ar fi.

Sensul versurilor

Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a vieții, abordând teme precum renunțarea la vicii și inevitabilitatea îmbătrânirii. Naratorul exprimă dificultatea de a renunța la plăceri, dar și importanța iubirii, pe care nu o poate abandona.

Lasă un comentariu