Trece timpul ca nebunul,
Și mă trec și eu,
Am lăsat de ieri tutunul,
Și mi-e tare greu.
De mă las de nicotină,
Doctorul mi-a spus
Că pământu-o să mă țină
Zece ani în plus.
De mă las și de pahar,
Doctorul spunea
C-o să stea și n-o să plece
Tinerețea mea.
Trece viața și se duce,
Trece vremea mea,
Dar mai gust din vinul dulce,
De inimă rea.
Se duc toate-așa cum vin,
Trece frumusețea,
Și-ntr-o zi, fără să știm,
Vine bătrânețea. (bis).
Trece timpul, trece viața,
Și mă trec și eu,
Aș lăsa vinul și gheața,
Dar mi-e tare greu.
Las paharul, le las toate,
Într-o bună zi,
Dar iubirea nu pot, frate,
Pentru orice-ar fi. (bis)
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra trecerii timpului și a vieții, abordând teme precum renunțarea la vicii pentru o viață mai lungă, dar și dificultatea de a renunța la plăceri și, mai ales, la iubire. Vorbitorul acceptă inevitabilitatea îmbătrânirii, dar își găsește consolare în amintiri și sentimente.