Nu e copil să se nască
La părinți să nu greșească,
Dar eu prea mult am greșit
Și mama s-a-mbolnăvit
Și zace de-o boală grea,
De dorul și grija mea
Că de ea n-am ascultat
Singur viața mi-am stricat.
Iartă-mă, măicuța mea,
N-am știut cum e viața,
Măicuț-ai avut dreptate,
Măicuță bună la toate,
Eu singur m-am amăgit,
Drumul vieții l-am greșit
Și acuma nu-mi e bine,
Iar tu plângi pe lângă mine.
Mamă, nu știu de mă ierți,
Dar ai dreptul să mă cerți,
Că eu bătrâneții tale
Ți-am adus doar chin și jale,
Ca tine sunt mulți părinți
Care trăiesc chinuiți,
De focul copiilor
Ei se-mbolnăvesc și mor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al unui fiu care și-a dezamăgit mama și recunoaște suferința pe care i-a provocat-o. El își cere iertare și conștientizează că alegerile sale greșite au afectat-o profund, aducându-i doar chin și jale la bătrânețe.