Neicuță din Viișoara,
Vino când se lasă seara
Că te-aștept azi ca și ieri
La mine-n Topoloveni.
Între Argeș și Olteț
Neic-al meu nu are preț,
Vine pe la asfințit
Parcă-i un haiduc vestit.
Se-apleacă și florile
Să-i lase potecile,
Argeșul pleacă și vine
Să-l aducă-n sat la mine.
De n-ar fi neica pe lume
N-ar mai arde doru-n mine,
N-aș mai umbla ziua-ntreagă
Cu treabă și fără treabă,
N-ar ieși la gard vecinii
Și-n sat n-ar mai lătra câinii.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete pentru iubitul ei, Neicuță, care vine pe ascuns, asemenea unui haiduc. Natura participă la această poveste de dragoste, iar absența lui Neicuță ar schimba complet viața satului.