N-am crezut, mândro, vreodată
C-am să țin la tine,
Însă nu știu de aseară,
Doamne, ce-i cu mine!.
Ți-am furat, Cornelia,
Un sărut la poartă
Și tu tremurai ca frunza
Când e scuturată.
Eu nu știu, Cornelia,
Nu știu ce-i cu mine,
Mă trezesc în miez de noapte
Cu gândul la tine,
Nu știu, zău, Cornelia,
Nu știu ce-ai făcut,
Parcă nu mai ești, fetițo,
Cea de la-nceput.
Refren:
Știi tu, Cornelia,
Ce însemna în viața mea,
Cât de mult eu te iubesc,
Cât de mult te îndrăgesc?
Sensul versurilor
Naratorul este confuz și surprins de sentimentele sale puternice pentru Cornelia. El își exprimă uimirea față de impactul pe care l-a avut asupra lui și se întreabă ce a făcut ea să-l schimbe atât de mult.