Mulțumesc, măi Ionele,
Pentru salba de mărgele,
Pentru fotă, pentru brâu
Mândre ca și-un spic de grâu
Și ia cu floricele,
Ionele, Ionele!
Tot ce am eu de la tine
Mult îmi place și-mi stă bine
Și am să le port cu drag
Pe oriunde drum îmi fac,
Ca să știe orișicine
Cât te iubesc eu pe tine.
Dar vreau să știi, Ionele,
Ce-i mai drag inimii mele
Nu-s veșminte, nici mărgele,
Ci dragostea ta, Ionele,
Pe care mi-ai dat-o-ntâi
Pe malul Argeșului.
Argeșul curgea ușor,
Tu-mi spuneai vorbe de dor,
Argeșul curgea agale,
Tu-mi cereai o sărutare,
Și de-atunci inima-n mine
Bate numai pentru tine,
Oriunde merg, Ionele,
Caut doar urmele tale.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă recunoștința unei fete față de Ionele pentru darurile primite, dar mai ales pentru dragostea lui. Ea prețuiește mai mult dragostea lui decât orice obiect material, amintindu-și cu drag de momentul în care s-au îndrăgostit pe malul Argeșului.