Mult îmi place mie crângul,
Acolo mă duce gândul,
Dar eu mă duc singurea,
N-am pe neic-alăturea,
Să culeg floare din crâng
Să vin la neica plângând.
Crângule, nu te-am uitat
Când la umbră ne-ai chemat,
Tu ai frunze și crenguțe
Ca neicuța gură dulce,
Am venit cu el la tine
Ca să-mi poarte gânduri bune,
Cum ești tu de înverzit
El să fie-ndrăgostit.
Toate păsările-n luncă
Numai pentru tine cântă,
Să-mi cânte și mie una
Când o fi să-mi pun cununa,
De la tine să iau brad
Să vestesc nunta prin sat.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o legătură profundă cu natura, amintiri legate de persoana iubită în crâng și anticiparea nunții. Crângul devine un martor și un simbol al iubirii și al viitorului.